Ce cafea beau Dilematicii? Sau cafeaua de predilectie a intelectualilor.

 

Nascut in 1944 intimpul bombardamentelor, Gheorghe Florescu a trait mereu sub stelele supravietuirii, norocului si a fortei interioare. Primul sau contact cu cafeaua a fost atunci cand avea sapte ani. In Dudestiul copilariei sale a intalnit un armean care prajea cafea si care era chiriasul nasului sau. In memoriile sale  Confesiunile unui cafegiu, Gheorghe Florescu povesteste despre evenimentele care i-au marcat existenta si care l-au ajutat sa mearga mereu mai departe in ciuda soartei care parea sa-i fie potrivnica uneori. In martie 1971 prelua de la mentorul sau, cafegiul armean Avedis Carabelaian, magazinul de cafea si dulciuri din Bulevardul Hristo Botev nr 10. Sase ani mai tarziu in martie 1977, in urma cutremurului, cladirea la parterul careia se afla magazinul de cafea se prabuseste. Gheorghe Florescu a avut un inger pazitor in acest moment de cumpana a vietii sale care l-a urmarit si in alte momente grele care au urmat. „Trebuie sa marturisesc ca recunoasterea tardiva a meritelor mele in slujba semenilor, indiferent de rasa, neam, religie si convingeri politice, imi produce o satisfactie greu de descris in cuvinte.” (p475- Confesiunile unui cafegiu)

Spiritul mentorului sau i-a fost mereu alaturi si se afla in continuare alaturi de familia Florescu in magazinul din strada Radu Cristian nr.6.

Magazinul in care il intalnim astazi pe Gheorghe Florescu nu este primul in care si-a investit toata cunoasterea punand-o in slujba clientului. Insa magazinul de astazi este chintesenta experientei sale de o viata in arome si parfumuri care trezesc simturile si gandirea.

„Spiritul lui Avedis inca nu a murit, si el urmareste indeaproape tot ce se intampla pe meleagurile pe care le-a indragit atat de mult, inca de cand a venit aici, refugiindu-se de marele Genocid din anul 1915.”

 

Pentru domnul Florescu era imposibil de imaginat un magazin de cafea care sa functioneze altfel decat in spiritul mentorului sau Avedis Carabelaian. „unicului templu al cafelei din Bucuresti poate unicul templu de asemenea anvergura din Europa Centrala si poate chiar si din Europa” nu-i putea lipsi masina de prajit cafea plasata la vedere, in fata tuturor clientilor, soiurile de cafea prezentate in asa fel publicului incat sa fie respectat dreptul lor la informare si la libera alegere si personalul condus de un maestru cafegiu si consacrat.

–          Ce este unic in acest magazin?

G.F.- Acest magazin a reusit sa aduca cele mai renumite cafele din lume cum ar fi:Jamaica Blue Mountain,Geisha,Esmeralda Panama si bine inteles Sfanta Elena, Nepal si alte cafele, toate cele mai rare si cele mai bune din lume. O alta problema reprezinta colaborarea mea cu fiecare client in parte, adica discutia mea cu fiecare client in parte, de asemenea maniera incat sa aflu cat mai in detaliu ce gusturi are conform invataturilor mostenite de la mentorul meu. Personalitati marcante ale vietii noastre culturale, politice si medicale revin la matca, acolo unde o perioada nu se putea ajunge datorita faptului ca asa au fost vremurile. Cum spunea Iorga „omul traieste sub vremuri”, nu, acum oamenii isi pot face destinul asa cum cum doresc daca gandesc. Deviza mea este sa gandesti bine,si nu poti gandi bine daca nu bei o cafea foarte buna,cafeaua este ca un catelus care aduna oile ciobanului, iti aduna gandurile bune si iti alunga gandurile rele.

 

In memoriile celebrului cafegiu din centrul Bucurestiului gasim marturii despre lumea de odinioara si de azi dar si mirari in ceea priveste modul curios in care altii inteleg ca este bine sa pregatesti cafeaua:

„Punandu-ma in slujba acestui mare spirit [al lui Avedis Carabelaian], am purces la drum prin Capitala sa vad ce se mai intampla in materie de servire cu cafea a Marelui Public. Am descoperit cativa comercianti care detin fabrici proprii de prajire a cafelei in zona limitrofa a Capitalei, insa nu au nici cea mai mica stiinta in domeniu. Lucrul cel mai grav este ca ei pregatesc cafea fara cofeina in „laboratoare proprii” folosind cele mai proaste cafele din soiul Robusta. Se pune o intrebare fireasca: de ce se foloseste tocmai aceasta cafea, care are cel mai mare continut de cofeina si este cea mai putin aromata dintre toate cafelele existente pe plan mondial?” Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba l-am intrebat pe domnul Florescu despre aceste categorii mai putin cunoscute de publicul larg. In primul rand in magazinul domnului Florescu nu se serveste decat cafea Arabica, cea aromata cu mai putina cafeina pe care toti o indragesc indiferent de origina sa, iar alte firme comercializeaza cafea Robusta, o cafea neagra, tare si fara aroma. O lectie importanta pentru consumatori este ca daca totusi ei isi doresc sa consume o cafea cu arome adaugate precum este cea cu vanilie, dl.Florescu ii sfatuieste sa foloseasca baton de vanilie natural.

Cum bea maestrul cafegiu cafeaua? Asa cum va puteati astepta, cafeaua sa trebuie sa fie neagra si fara lapte. Ba chiar este impotriva laptelui in cafea!

 

Discutia a plecat de la dorinta noastra comuna de a afla ce cafea beau dilematicii deoarece cele mai bune idei vin atunci cand bem o cafea potrivita gustului nostru. Fie ca o bem in fata biroului sau pe terasa, in gradina sau in oras, singuri sau cu prietenii, cafeaua este mereu o sursa nesecata de noi ganduri si idei. Daca scriitorii de altadata se intalneau sa bea o cafea la Capsha si notau pe servetele ideile care luau nastere in acele clipe de rasfat si comunicare, atunci banuim ca si azi dilematicii au ceva de spus atunci cand sunt ispititi la o ceasca din aceasta licoare aromata. In cazul in care dilematicii ajung sa se confrunte cu idei controversate si nu reusesc sa le dea de capat inseamna ca au cu siguranta nevoie de un numitor comun sau de un mediator pentru a-si pune gandurile in ordine si a-si rezolva dilemele. De aceea domnul Florescu este dispus oricand sa le sara in ajutor cu o cescuta de cafea (care fie vorba intre noi, este divina).

Asadar ne-am asezat spontan la o cafea sa vedem ce dileme se nasc atunci cand sorbim din cafeaua domnului Florescu. In scurt timp nu mai eram singuri pe terasa ni s-au alaturat niste clienti care la inceput isi sorbeau cafeaua in liniste dar pe masura ce aceasta isi facea efectul au intrat si ei in joc. Iata si dilema domnului Florescu, desi ne-am mira sa fie numai a sa si din acest motiv vi-o relatam dupa cum urmeaza:

G.F.- Cand pui o dilema creezi o problema. Sigur ca ne-am gandit cu totii daca nu este cazul sa creem unitati de masura pentru aceste, sa le zicem, sentimente sau actiuni. De exemplu: cu ce se poate masura credinta? Cu becalul, George Becali este un om foarte foarte credincios si atunci cati becali are credinta patriarhului? 20 de becali. Dar credinta Papei de la Roma? 100 de becali. Asta e credinta romaneasca. Dar inteligenta politica cu ce se masoara? Cu evangelonul. De la marele om politic Marean Vanghelie. Si atunci sigur ne gandim cum putem sa ne ridicam noi la acest nivel de inteligenta formidabila? Pentru ca M.V. are deja aproape 10 ani de cand este primar! Va face dl Vanghelie un veceu public in sectorul lui? Stie el daca este vreun veceu public autentic real in Cismigiu?

Tin sa mentionez ca urmare a conversatiilor noastre din trecut dar si in virtutea unor pasaje din memoriile sale am descoperit ca domnul Florescu este foarte bine informat si se tine la curent cu tot ce se intampla in viata politica, sociala si culturala. Avand in vedere proximitatea alegerilor locale, ce subiect de conversatie mai interesant decat o mica critica a societatii in care ne aflam?

G.F.- Merge in Cismigiu un bunic, un strabunic cu un copil, si trebuie sa il duca la veceu, toaleta, closet, are nevoie de putina apa curenta ca sa se spele pe maini ca sa manance un sandwich. Exista asa ceva in Cismigiu? Pe vremuri exista un asemenea veceu, acum nu mai exista! S-au succedat o gramada de primari, unul mai teribil decat celalat, insa in Cismigiu veceul nu s-a mai renovat. Acum in locul veceului select este o casa a gradinarului sau a ingrijitorului.
Sunt la moda veceurile ecologice, de plastic fara apa curenta. Exista o toaleta ecologica la intrare la care stai la coada pana iti vine rau si este „ foarte curata”. Intervine un client al domnului Florescu.
G.F.- Sunt convins ca printr-o cescuta de cafea se va produce acel „bing-bang”, „bing-bang” romanesc si sa ajungem la concluzia ca nu am trait pe lumea asta degeaba si ca putem realiza si noi macar o toaleta in centrul Bucurestiului.

– De la cafea la toaleta?

 Intreaba acelasi client mirat.

G.F.- De ce nu?

Nu ma pot abtine sa nu particip la conversatia care depasise stadiul de sueta intre noi doi: cafeaua este diuretica!

G.F.- Toaleta este masura civilizatiei.

Dilematicii nostrii nu au fost intr-o dilema? Ce sa faca? Unde sa se duca? Se aflau in centrul Bucurestiului si au cautat probabil toti, aproape toti dilematicii, au cautat o toaleta publica. Au tras o injuratura si s-au descurcat cum au putut.

Ei erau oameni maturi… dar sa ai un copil mic si vrei sa-l duci sa-l speli pe mana. Am dreptate cred!

Dilemele domnului Florescu nu se opresc aici si fiecare dintre intalnirile sale cu societatea romaneasca sunt ocazii perfecte pentru meditatie. Cea de-a doua dilema este legata de un moment festiv care s-a petrecut recent in viata cunoscutului cafegiu.

G.F.- Problema cafelei este problema natiunii romane. Am fost ieri la intalnire cu colegii mei din clasa I elementara dupa 61 de ani de despartire. Ne-am intalnit la Casa Oamenilor de Stiinta care tine de Academia Romana. Erau farfurii frumoase scria Academia Romana, cescute pe care scria Academia Romana… foarte frumoase insa ce era in acele cescute? Ce dracului era acolo? Era o otrava! Era o cafea mizerabila. Cum e posibil ca la Academia Romana sa existe un asemenea dezinteres pentru cafeaua care incheia festinul? Masa a fost grozava, un meniu foarte bun dar la sfarsit…

Unde se gaseste o cafea buna? Pai cum? La domnul Florescu in magazin. Este suficient ca un client sa paseasca in magazinul domnului Florescu ca este ca si fidelizat!

G.F.- Cei care isi doresc sa ajunga in fruntea cetatii, vor ajunge si e sigur ca Dumnezeu ii va indrepta spre magazinul meu sa bea o cafea care sa ii ajute sa gandeasca bine. Noi avem nevoie de oameni care sa gandeasca foarte bine.

Nu aveti dumneavoastra cafea cat ar fi nevoie ca sa ii destepte! Spune clientul dl Florescu, domnul Iancu Zuckerman, adaugand: Va goleste stocul in 24 de ore! Daca mergeti pe principiul ca oamenii carora le lipseste putina desteptaciune sa vina sa bea cafea la dumneavoastra, trebuie sa aduceti vagoane intregi!
Cafeaua limpezeste gandurile, Papa Clement al VII-lea spunea despre cafea ca este esenta inteligentei, ea te scapa de infern, iar Napoleon Bonaparte avea si el o parere speciala despre aceasta bautura: „cafeaua este neagra ca dracul, amara ca pacatul, dulce ca dragostea si fierbinte ca iadul”. Napoleon Bonaparte era de altfel, un mare consumator de cafea,  avea in permanenta sapte ibrice pe foc. Cei mai mari oameni ai istoriei isi faceau singuri cafeaua. De exemplu Balzac bea cincizeci de cesti de cafea pe zi dupa cum ne-a marturisit Gheorghe Florescu si a incheiat prin a spune ca „Oameni importanti ai Romaniei beau cafea eu sunt fericit ca imi sunt clienti!”

Cafeaua trezeste spirite si in consecinta dileme. Domnul Florescu este convins ca pentru a ne lumina intelectual trebuie sa consumam macar o cescuta de cafea pe zi.  Unii cercetatori argumenteaza ca aceasta bautura are si un rol terapeutic insa pana la urma putem considera ca lucrurile care ne provoaca o stare de bine sunt de mare ajutor indiferent daca vorbim de o trezire spirituala sau de o pura placere gustativa. A putea vorbi ore in sir despre cafea si tot ceea ce ne inconjoara cu domnul Florescu insa pentru moment ne despartim de magazinul sau cu delicii in asteptarea unei noi carti si surprizei pe care ne-o pregateste pentru sfarsitul anului, lansarea unui nou tip de cafea: Avedis Carabelaian Divin.

 

 

 

  • Acest articol a fost publicat în Cultura și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

    Comentariile nu sunt permise.