#colectiv1an #colectiv #nu am uitat

Acum cand spunem « Colectiv » toata lumea stie despre ce este vorba.
Desi a trecut un an, noi inca nu am uitat… si probabil nu vom uita niciodata.
Desi a trecut un an, nu s-a schimbat nimic.
A picat Ponta? Si ? E minunat, sa nu ma intelegeti gresit, cred ca este mai bine pentru toti ca Ponta nu mai este premier… Insa cum ramane cu justitia, cum ramane cu spitalele, cum ramane cu victimele ?
De ce si pentru ce au murit acei oameni dragi ?
Asa cum ati putut vedea la televizor gratie unor reporteri dedicati care s-au incapatanat sa pastreze flacara vie, foarte multi oameni au avut de suferit de pe urma devastatorului incendiu din clubul Colectiv din 30 octombrie 2015 : victimele, familiile lor, prietenii, asistentele si oamenii care au fost la locul dezastrului, colegi de scoala si de serviciu, anonimi… mai putin oamenii responsabili care ar fi putut impiedica nenorocirea si cei responsabili care puteau salva mai multe vieti.
Ma intreb : oare politicienii chiar cred ca o zi de doliu national poate spala toate pacatele lor ?
O sa-mi spuneti ca s-au inchis localuri « periculoase », s-a interzis fumatul in spatii publice inchise… Hai sa fim seriosi ! Focul acela nu a fost pornit din cauza unei tigari aprinse… de altfel o tigara nici nu avea cum sa provoace un astfel de incendiu fara un accelerant puternic.
In loc sa inchideti localuri mai bine v-ati indrepta atentia spre consolidarea cladirilor si renovarea lor astfel incat sa corespunda normelor de securitate. Acum cei care sufera de claustrofobie din cauza unui astfel de « accident » pot intelege de ce este nevoie de mai multe iesiri dintr-o cladire care gazduieste un numar mare de oameni.
Cand te gandesti la ce fel de iesire avea clubul Colectiv ( cu sauf ara incendiu) tot era periculos… Dar pe atunci, tinerii obisnuiti cu acest model de club, nu s-au gandit nicio clipa ca s-ar putea sa aiba nevoie de o iesire rapida, sau ce s-ar intampla daca doamne fereste, este nevoie de o evacuare in masa. Acum cu totii ne gandim, macar timp de o secunda : « oare cum se iese de aici » ?
Eu sincer ma gandesc si la mall-uri. La cata lume intra si iese si cum un mall este ca un bulevard inchis care oricand poate fi afectat de o explozie. Un mall care are usi care se invart automat si usi care se gliseaza automat… dar ce se intampla daca se opreste curentul ? Mallurile sunt construite ca niste labirinturi in care te poti pierde. Fiind mari dureaza enorm pana ajungi la o iesire… unele iesiri sunt blocate si oamenii din jur sunt nepasatori. Daca nu le arde lor haina de pe spate nici nu se uita la tine ca ti-e rau sau ca ceva nu este in regula. Ma gandeam ca dupa Colectiv oamenii vor incepe sa fie mai constienti si mai implicati cand sunt intr-un loc public. Speram ca intr-un an, cetatenii vor incepe sa se uite in jurul lor ( nu ca sa critice si sa barfeasca ci ca sa dea o mana de ajutor in caz de urgenta).
In schimb nu-l mai vedem pe Ponta in fiecare zi dar tot mai auzim de el pentru ca este omniprezent.
Nu am castigat nimic. Atata timp cat aceleasi nume vinovate (de cate ceva) apar in continuare la stiri ca si cand ar fi mari vedete si nu ni se permite nici macar sa uitam ca exista, dara mite sa fie pedepsite de lege asa cum se cuvine, nu vom fi castigat nimic, nici macar linistea si pacea pe care o meritam.
Intr-un an de zile s-a investit in marea oroare de catedrala/mall religios dar in schimb au mai disparut medicamente de pe piata.
Imaginativa cum este pentru un pacient sa nu isi mai poata lua medicamentele cu care s-a obisnuit organismul sau. Imaginativa cum este sa nu ai bani sa te tratezi. Imnaginati-va cum este sa suferi in agonie intr-un loc numit spital care arata mai rau ca o temnita… camere de tortura ! Imaginati-va cum este sa nu ai vaccin antirabic la dispozitie in toate spitalele si unitatile sanitare din oras.
Chiar nu imi foloseste la nimic sa mai aud explicatiile unora si a altora. Chiar nu mai vreau sa aud pretexte si motive pentru care lucruri firesti « nu se pot intampla ». M-am saturat sa aud nu se poate. Am obosit sa umblu de la un medic la altul pentru o amarata de reteta si o amarata de reducere. Cui ii pasa de aceste odioase regulamente si legi cand le este rau si au nevoie de solutii urgent ?
Nu am nevoie nici de minciuni nici de asigurari din partea purtatorilor de cuvant. Am nevoie de solutii concrete, de interventie rapida, de executie a tehnicilor medicale fara cusur. Am nevoie de un pic de umanitate din partea tuturor cetatenilor. Imi doresc ca cetatenii si politicienii sa fie mai prezenti, mai activi si mai implicati.
A trecut un an de la Colectiv si vin alegerile (din nou)… As vrea sa nu mai vad in Parlament aceleasi fete care ne-au dezamagit si ne-au tradat increderea de fiecare data.
A trecut un an de la Colectiv si vreau sa ma simt bine in tara mea.
Pentru mine masacrul Colectiv inseamna nu numai piederea unor oameni dragi dar si un enorm semnal de alarma ca nimic nu mai merge si ca nu se mai poate continua asa.
A trecut un an de la Colectiv si ca cetatean, imi doresc sa vad rezultate. Nu pot sa cred ca intr-un an de zile justitia nu a fost in stare sa penalizeze pe nimeni pentru oroarea din Colectiv. Nu pot sa cred ca unii oameni politici inca mai au permisiunea sa candideze undeva, pentru ceva. Nu am auzit de nimeni sa fi fost obligat de lege sa plateasca pentru tot restul vietii sale pentru faptele savarsite care s-au soldat cu moartea tinerilor din Colectiv.

A trecut un an de la Colectiv si inca mi-e dor, inca sunt trista, inca sunt suparata.
A trecut un an de la Colectiv si nimic nu s-a schimbat.

Acest articol a fost publicat în Cultura, Educatie, Idei, Politica. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *