CORNEL TODEA, teatru, televiziune si viata…

 

IN MEMORIAM

 

Activitatea mea in televiziune a prilejuit si intalniri memorabile cu oameni deosebiti. Revistele mondene ar spune despre ei ca sunt “Oameni de succes” eu i-as numi oameni cu un suflet mare de artist, cu vise, sperante (implinite sau nu), unii cu orgolii, altii modesti in procesul lor de creatie dar si in intalnirea lor cu lumea.

Unul dintre personajele intalnite pe care l-am luat cu mine in suflet a fost Maestrul Cornel Todea, un om deosebit de simpatic, cu o cultura vasta si cu o experienta de o viata in domeniul artei teatrale. Drumurile sale s-au intalnit si cu televiziunea unde a fost unul dintre pionierii talk-shourilor din Romania, pe vremea cand lucra la Tele7abc. Multi si-l amintesc in ipostaza de prezentator de televiziune desi domeniul in care a excelat dar si prima sa dragoste poate si cea mai mare a fost teatrul.

Din nefericire trebuie sa vorbesc despre maestrul Todea la trecut. Varsta sa nu a contat niciodata pentru ca avea un spirit ludic extraordinar, un zambet sarmant si o conversatie agreablila. Era mereu deschis spre tineri si m-a incurajat sa continui pec alea pe care am ales-o in ale scrisului.
Am avut ocazia si sansa sa-l cunosc mai bine in 2009 atunci cand imi pregateam lucrarea de dizertatie pentru masterul din Franta. Cornel Todea a acceptat fara ezitari sa ma intalneasca si sa-si rupa din programul sau foarte incarcat, cateva ceasuri pentru a discuta despre, teatru, cultura si televiziune. Nu mi-am inchipuit ca va fi si ultima data cand voi sta in tete-a-tete cu el, depanand povesti nemuritoare despre viata de artist si de om de televiziune. Ma bucur nespus ca am avut acest privilegiu de-al cunoaste pentru ca am iesit imbogatita spiritual din intalnirea pe care am avut-o in biroul sau de director de teatru.

Am pastrat cu drag inregistrarea intalnirii noastre cu dorinta de-a include intalnirea noastra intr-o carte dedicata televiziunii.
Azi, pentru ca maestrul Todea a disparut dintre noi, ii dedic acest articol, cu drag, cu respect si recunostinta pentru bunatatea sufletului sau mare de artist si doresc sa va impartasesc cateva fragmente din intalnirea noastra.  Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

 

Vara lui 2009’

Intalnire cu Cornel Todea

Intalnirea cu regizorul Cornel Todea a fost un prilej bun pentru a depana amintiri despre televiziune asa cum era ea cunoscuta la inceputuri poate si pentru faptul ca maestrul Todea este un « veteran »  al televiziunii – si o spun cu tot respectul si admiratia pe care i-o port-. Gratie intalnirii noastre am putut nota cateva elemente importante despre televiziune asa cum si-o aminteste si cum poate ar trebui si noi sa ne-o amintim deoarece, nu ar exita prezent fara aceste pretioase pagini de istorie si marturii. Daca ar fi sa reconstitui in cateva randuri povestea intalnirii noastre in care am discutat despre televiziune si cultura, ar suna cam asa…

 

« Ma intorc la televiziunea care nu mai exista si care nu va mai exista in curand in epoca pe care o traim. » 

Programul Televiziunii Romane de la inceputuri era extrem de cultural si era poate una dintre cele mai culturale televiziuni din Europa. Aceasta era plina de emisiuni culturale iar divertismentul in acceptia initiala era orientat spre cultura. Varietatea ofertelor culturale suplinea absenta unor activitati culturale variate precum cele de acum. La televiziune erau difuzate doua spectacole de teatru in direct, pentru ca nu exista o metoda de inregistrare. Era o piesa mare facuta in platoul A si o piesa de mici dimensiuni creata intr-o sala de sport din Floreasca dar si in sala de spectacol a Conservatorului. Televiziunea era la pas cu ce se petrecea in dramaturgie la ora aceea. Se difuzau piese romanesti si straine.

Exista o antologie a umorului national si international si o revista literara. In perioada aceea, niste pionieri entuziasti nu aveau constiinta televiziunii de astazi care a descoperit ca are o putere politica foarte mare. In faza finala a ajuns la un paroxism aberant, insa in faza de debut televiziunea era un instrument de mediere intre literatura, arta si public. Existau si lectii de limbi straine. Nu exista notiunea de rating si orientarile comerciale de acum care viciaza total modul de functionare al unei televiziuni. Nu se mai investesc nici energie, nici finante in domeniul cultural. Majoritatea emisiunilor de la aceasta ora se realizeaza cu investitii minore : sa luam de exemplu talk-show-ul care practic aduce niste invitati, niste scaune si o masa pe platou, decorul minimal si trei camere. Este cea mai ieftina metoda de a face televiziune. Sunt emisiuni de cateva ore cu invitati care reusesc sa mentina treaz interesul cu o aberanta macinare a unei teme politice, in varii forme de polemica in general de adversitate fata de directiile in care se indreapta politica la momentul respectiv : aceasta practica a televiziunii de a macina o idee care nu are o semnificatie atat de importanta. In acest sens sunt justificate retinerile pe care le putem avea fata de televiziunea din momentul de fata…

« Orientarea culturala a televiziunii de atunci era datorata si inconstientei sau a inocentei oamenilor care lucrau pe atunci. Nu era evident ce instrument de manipulare putea deveni televiziunea. Televiziunea de atunci a evoluat (daca putem numi asta evolutie) si a descoperit puterea pe care o are de a influenta si forma atitudini si a devenit un instrument politic ». Pe vremea comunismului programele se rezumau la omagiul adus conducatorilor. Devenise lipsita de eficienta si suprasaturata de aceeasi poveste si se cautau variante de a scapa. « In zonele de frontiera ale Romaniei existau orase care prindeau si posturi straine si se incerca sa se obtina informatii de acolo (Bulgarii care erau mult mai deschisi, sau in zona de Vest a Romaniei). Se incerca sa se obtina alte informatii altele decat ceea ce se petrecea cu cei doi soti Ceausescu ».

« Televiziunea poate sa isi formeze publicul prin propunerile pe care le face. »

 

Intrebarea este defapt : televiziunea are ea defapt vocatia reala de instrument de difuzare a culturii ? « Raspunsul meu este da ». Dar cine este tinta ( sau target-ul asa cum i se spune publicului tinta mai nou) ?

Targetul  este mult mai restrans. Oriunde in lume, apetitul pentru anumite emisiuni este restrans. In epoca actuala oamenii, in agitatia frenetica pentru supravietuire, tind mai mult sa se uite la emisiuni menite sa ii faca sa se destinda decat emisiuni care repun sub semnul intrebarii propria lor conditie, pe care o face actul de cultura serios.  Aceasta tendinta de comoditate spirituala este exploatata in nestire si intr-o grava atitudine fata de telespectator a televiziunii comerciale .

Succesul pe care il poate dobandi difuzand o forma de divertisment care este din ce in ce mai mult sub orice fel de nivel de pretentii intelectuale. « Divertismentul este realizat de amatori acum. Inainte divertismentul era realizat de mari specialisti si divertismentul era in stransa legatura cu artisticul si culturalul. Acum realizarile cu tendinte comice derizorii sunt motivate de ceea ce se crede ca asteapta auditoriul. Aici este un joc subtil si nefericit.

« Televiziunea a reusit sa dea prioritate efemerului. »              

Exista o incercare de a rezista pe care o are televiziunea publica. TVR Cultural este piesa de rezistenta, iar Jurnalul Cultural este foarte important deoarece conserva, inregistreaza si consemneaza, este o proba de existenta culturala.

TVR Cultural este incercarea de a recupera un teritoriu care este abandonat. Acest post in solitudinea lui nu poate compensa dezinteresul general.

In Romania televiziunile particulare au participat foarte mult la degradarea mentalitatii printr-o oferta gresit orientata spre non-valoare motivand aceasta alegere prin faptul ca publicul cere acest lucru. Nu este in intregime adevarat. Pana la urma pofta vine mancand. Iar daca oferta televiziunii deschide apetitul pentru astfel de emisiuni ei vor privi astfel de emisiuni. Daca televiziunea deschide apetitul si pentru emisiuni mai valoroase ca informatie sau parte artistica, publicul le va primi deasemenea. Acest lucru l-am probat eu insami in momentul in care am participat la un festival la Costinesti. Publicul a aplaudat cu frenezie si la un spectacol umoristic plin de grosolanie dar si la un spectacol de Dan Puric care facea parte din alt registru. Ne-a fost teama ca publicul care a aplaudat in seara dinainte nu va aprecia acest registru dar tinut in tensiune pana la sfarsit, publicul a explodat in aplauze interminabile la sfarsit. Spectacolul lui Puric era accesibil dar nu facea concesii. Publicul a raspuns impecabil  . Publicul stie sa primeasca si propuneri mai elaborate si mai culturale.

Aceasta nu este singura oferta pe care publicul ar accepta-o. Oferta culturala este insa foarte restransa.

Romania este o tara cu o viata culturala variata. Sunt multe orase din tara care dedica mult spatiu si timp activitatii culturale. Televiziunea are rolul de a difuza si de a promova aceste evenimente.

Dar televiziunea are si o activitate culturala proprie in continuare mai ales cand este vorba de televiziunea nationala.

Cei care au avut un contact constant cu cultura sunt telespectatorii televiziunii culturale si ale activitatilor culturale in general .

“Am adorat acest instrument care este televiziunea, fiind regizor de teatru si intrand in contact cu televiziunea am descoperit camera care mi-a placut.

Camera oferea niste detalii subtile si are o mobilitate care creaza spatii care sunt capabile sa iti provoace anumite stari.

Imprastierea , care nu este o virtute, m-a facut sa imi doresc sa mai fac si altceva decat teatru. Asa am inceput sa fac gazetarie de televiziune. Am cunoscut realizatori de televiziune profesionisti si oameni foarte valorosi din lumea teatrului si nu numai. Acest lucru mi-a adus multe satisfactii si pe plan profesional dar si sufletesti.

In perioada in care am lucrat la televiziune l-am intalnit pe directorul de atunci, Petre Sava Baleanu care era un banatean cu o rigoare extraordinara si o formatie intelectuala extrem de profunda. Era foarte riguros si subtil in analiza. El a avut ca si conducator o autoritate de necontestat si a stabilit o ierarhie care a functionat foarte bine atata timp cat a fost el la conducere. Pe atunci nu existau realizatori ci regizori care aveau o experienta indelungata in domeniu. El a condus regia. Patronand pe toti regizorii de televiziunii el a creat directii specifice pentru fiecare domeniu, iar elita regizorala era dedicata teatrului. Asemenea ierarhie e oricand capabila sa nasca in raport cu ambitiile personale, stari de tensiune. In timpul lui Sava Baleanu nu a existat o astfel de tensiune. Dupa disparitia lui, tensiunile au aparut, forma de atunci a fost contestata, fiecare a cerut  accesul in zonele in care Baleanu le interzisese si care pe vremea lui nu au apucat sa le gaseasca accesibile.  Era atat de confortabila ordinea lui incat te simteai linistit la locul tau. El a realizat ciclurile de Ibsen, de Chehov, o suita de productii care erau si cred ca raman inca fara sa poarte marca timpului care se asterne peste ele. Apoi eu m-am indreptat spre o serie de interviuri si am devenit o persoana cunoscuta. Eram socotit reporter desi nu faceam reportaje. Ma intalneam cu lume buna dar care nu se dorea publicata. Exista o serie intreaga de valori care nu simt nevoia de a iesi in fata, ca un soi de eruditi medievali, de cunoscatori profunzi ai domeniului care se simt linistiti ne avand o prezenta publica.

 

Noi cei care lucram in televiziune avem nevoie de prezenta acestor oameni pentru a mai adauga niste valoare la propria noastra prezenta.

Va urma…

Acest articol a fost publicat în Cultura și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *