Fanatismul la Romani: o noua-veche forma de exprimare

 

Ca orice bun cetatean informat cu acces la internet, nu pot sa nu privesc din cand in cand la comentariile concetatenilor mei de pe site-urile de stiri sau de pe paginile alocate unor anumite evenimente. Fie ca este vorba despre un concurs/show televizat, fie ca este vorba de sport sau politica, cetatenii „turmentati”, probabil frustrati de propria lor existenta, macinati de vremurile tulburi in care traim, mai cu seama de problemele lor financiare de la care se trag toate nemultumirile, comenteaza cu speranta ca cineva le va auzi glasul din spatele computerului. Tensiunile sunt aproape palpabile si orice „joc” in care doua parti rivale isi disputa „titlul” este un subiect suficient de bun pentru a incendia atmosfera, chiar si cea virtuala. Nu stiu cat de mult se injura oamenii atunci cand ies in piata la o manifestatie insa pe net totul ia amploare. Romanul pare pasional, patimas, rebel, agitat, violent, neingradit. Romanul nu pare sa doreasca sa mai faca compromisuri, nu isi doreste sa mai taca si atunci cand este nevoie uita deliberat de educatie si de bun simt in favoarea castigarii luptei… sau cel putin asa crede el.

Le admir pasiunea si vointa, le admir si credinta puternica ca tot ceea ce spun ei va avea ecou.

Concetatenii mei ar fi aproape frumosi daca aceasta solidaritate nu ar fi in realitate muta sau violenta si ma intreb de ce trebuie sa aleaga o extrema fie apatia fie fanatismul imbecil si imbecilizant.

Mi-as dori ca acesti oameni care cred cu tarie ca au ales tabara cea buna sa aiba argumente solide pentru alegerile lor, sa fie capabili sa raspunda corect si informat, sa judece la rece, sa fie capabili sa-si evalueze situatia si „rivalii” cu atentie, rabdare si precautie si in loc de a emite invective in jargon sau atacuri la persoana sa realizeze ca cei cu care se bat nu sunt ceilalti cetateni ai tarii care sufera si ei din cauza caldurii, nesomnului, lipsei de bani, din cauza disperarii, politicii si din cauza tuturor problemelor pe care le stim cu totii mai mult sau mai putin.

Nu de multa vreme spuneam o evidenta care a l-a iritat pe unul dintre cetatenii acestei tari care se declara impotriva PDL-ului dar si a USL-ului in acelasi timp, militand prentru altceva. Nu a fost capabil sa imi spuna ce vrea cu adevarat. Nu a fost in stare sa-si argumenteze punctul de vedere. I-am zis „la referendum va trebui sa alegi intre unii sau altii” ceea ce este adevarat ori cu unii ori cu altii pana la urma nu exista o a treia optiune care sa-l satisfaca pe acel om care isi doreste „altceva”. Din acel moment am devenit inamicul numarul unu. Eu eram „basista” ( si alte invective pe care nu pot sa le redau) iar el… el era omul curat fara de pata care lupta pentru patrie si popor. Trebuie sa inteleg ca cei care au pareri argumentate, de bun simt, fondate pe realitate si informatii clare sunt „basisti” ( pentru ei acest nume este o injuratura) si cei care injura ca la usa cortului sunt „anti-basisti”? Chiar nu am inteles ce a vrut sa spuna dar am urmarit si alte comentarii…Nu trebuie sa va spun eu ce am constatat pentru ca aveti de unde culege informatii.

Pot doar sa citez: „sa plece chioru” ( facand referire la Presedintele tarii), „sa plece betivul” ( idem), etc… Hai sa fim seriosi! Daca vrei sa te iei de cineva (daca esti adult) nu te apuci sa te iei de un defect fizic ca pana la urma suntem cu totii intr-un fel sau altul „chiori”, „grasi”, „chei”, „strambi”, „ochelaristi”, „ schiopi”, „schilozi”… etc.

Suntem schiloditi de prostie crunta, schiloditi de nesimtire, schiloditi de disperare…

Fanatism, ura si violenta, caracteristicile primordiale ale romanilor de azi? Nu pot sa cred! Nu vreau sa cred! Nu pot sa decat sa sper ca acest razboi rece din Romania va trece si ca nu va fi o cursa spre arme in care victimele vom fi tot noi „schilozii”.

  • Acest articol a fost publicat în Politica și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

    Comentariile nu sunt permise.