Masa de pranz

 

Cineva ar putea sa argumenteze ca micul dejun este masa cea mai importanta a zilei. De la nutritionistii care insista asupra micului dejun, pana la oamenii pe care i-am intalnit in diferite tari, majoritatea considera micul dejun regele meselor. Exista chiar si o vorba care spune ca dimineata trebuie sa mancam ca un rege si seara ca un cersetor…

Indraznesc sa ii contrazic politicos spunand ca pranzul este pentru mine cea mai importanta masa, argumentand ca toate regulile instaurate de specialisti sunt menite sa reconforteze „oamenii muncii” din societatea capitalista in care traim.  Pana nu demult, oamenii mergeau la serviciu cu pachetelul de mancare pregatit de acasa/ sufertasul. Tin minte ca atunci cand mergeam la mama la birou dupa scoala, la ora pranzului, intalneam colegi de-ai ei care mancau pe birou in farfurie de plastic, cutie sau din punga. A durat ceva vreme pana cand firmele si institutiile au decis sa acorde o pauza de pranz. Unele firme dedica o jumatate de ora mesei de pranz, altele o ora, in strainatate acestea acorda pana la doua ore de pauza de masa.  Multumim strainilor care lucreaza in Romania pentru aceasta revolutie ! Partea plina a paharului este ca acum si romanii au macar in scris, dreptul de a manca linistiti la pranz. Partea inca goala a paharului este ca desi au dreptul la pauza multi nu si-l pot exercita. Egalitate in fata legii la ei, la noi ba. Pana si masa de pranz sufera din cauza dictaturii cutumei.

Oamenii s-au obisnuit sa nu manance de pranz sau sa manance intr-o rana pe un colt de birou. Asa a murit pranzul la romani…

El a fost inlocuit cu marele mic dejun, care in teorie ar trebui sa contina tot ce nu putem manca in timpul zilei, pentru ca nu este timp. Francezii mananca dulciuri: cacao, lapte, suc de fructe, cereale, ciocolata, fructe, paine, patiserie. Romanii mananca oua, sunca, cascaval, unt, salam… Unii mananca tarate si iaurt zero, altii mananca paine cu slana…

Tin minte ca atunci cand eram in Franta, m-am trezit si la micul dejun am incalzit o felie de friptura pe care o pregatisem la gratar cu o seara inainte. Prietenul care ma gazduia a fost socat, mai avea putin si ii cadea bolul de cereale din mana si m-a intrebat: „cum? Mananci carne la micul dejun?”. Nu era chiar dimineata devreme si nu era chiar mic dejun… era un soi de „brunch” american, insa nu avea rost sa imi argumentez pozitia. Am raspuns „Da! De ce nu?”. Si asa s-a incheiat discutia fara polemici. Stiti ca francezilor le plac dezbaterile lungi si contradictorii, nu?

Ei bine atunci cand stateam si gustam din bucatele alese ale unui restaurant din Bucuresti, la ora 16, am avut o revelatie. Aceea era masa mea de pranz, masa mea principala, masa mea favorita si partea cea mai frumoasa este ca mi-am dat seama ca Romania are ceva ce nu are Franta.

Iata unde incepe povestea…

In 2008 am descoperit pentru prima data aceasta regula… Se facea ca intr-o zi de octombrie, dupa ce am terminat de facut curat in camera de camin unde urma sa ma mut, am decis sa merg sa mananc in oras, pentru ca nu aveam nimic de mancat acasa. Ajunsa pe la ora 15 in centrul vechi al Lyon-ului, celebru pentru nenumaratele restaurante numite „le bouchon lyonnais”, descopar cu stupoare ca la ei la ora 15 nu se mai mananca! Am incremenit cu burta goala, la margine de criza de hipoglicemie, in fata restaurantului gol si inchis. Credeti-ma ca a fost prima si ultima oara cand am comis aceasta eroare monumentala. Spre deosebire de noi, francezii se respecta si respecta cu sfintenie ora de masa.  Mai respecta si alte reguli nescrise despre care vom vorbi in curand. Pentru un roman, obisnuit cu ore de masa haotice, cu haosul in general, este cel putin surprinzator sa descopere ca nu poate manca oricand si oriunde. Cu toate acestea, cand suntem pe teritoriul lor, trebuie sa ne obisnuim cu „regulile casei”.

Indiferent de ce se intampla acolo, Romania are un avantaj din acest punct de vedere si nu cred ca strainii se supara sa primeasca mai multa libertate de alegere. Majoritatea strainilor se adapteaza destul de repede si de bine sistemului „la maison de la liberte”… o libertate, cert, prost inteleasa, dar pana la urma tot libertate se numeste si ea.

Ei bine da! In Romania se poate manca de pranz la orice ora. In Romania putem manca cand ne este foame indiferent de ora! Nu-i asa ca este genial?

O alta problema a strainilor este meniul fix. Mergi la un restaurant si nu ai de ales decat intre trei sau patru variante de meniu. Ei bine la noi putem manca orice, oricand. De exemplu: in marea majoritate a restaurantelor putem deschide meniul si comanda din el insa, noi romanii suntem obisnuiti sa vrem mereu altceva. Pentru noi exista un regim special, tot din categoria legilor nescrise ale romanilor.  Si ce daca nu exista cascaval pane, clatite sau papanasi in meniu? Ne-a oprit asta vreo data? Dimpotriva! Cum sa nu se faca asa ceva ? Este adevarat ca pe vremuri nu trebuia sa ne jenam sa cerem altceva decat ce scria in meniu. Azi, este ceva mai greu, intrucat s-au deschis multe restaurante cu regim occidental si cu bucate alese care refuza sa serveasca altceva decat este in meniu.  Asa a aparut invazia meniului fix! Insa eu am prostul obicei de a schimba garnitura. Macar garnitura sa o pot schimba! Si de multe ori garnitura mea este mai buna decat ce au decis ei sa puna in meniu. Serios!

Romanii mananca mult si bine. Asa suntem noi. Chiar daca occidentalii ne bombardeaza simultan din doua parti: una ne trage spre mancarea rapida, cealalta ne trage spre farfurii imense, manjite cu un sos dubios alaturi de care se afla trei fire de verdeata, o feliuta de carne cat o rondea de salam si trei ciuperci inabusite. As privi si eu admirativ la farfuria giant daca ar fi vorba de un antreu. Insa este vorba de pranz, masa principala, masa mea favorita!!!  Nu pot spune ca sunte de acord cu mesele de pranz care au cinci feluri de mancare, dar totusi! O farfurie gigant aproape goala si un pahar cu apa plata cu lamaie nu sunt demene de a purta numele de „masa de pranz”.

 

In concluzie:

Sunt de acord cu un regim de mese regulate insa nu sunt de acord cu inchiderea restaurantelor intre ora 14 si ora 18. Sunt de acord ca micul dejun sa existe insa cu siguranta nu poate fi masa principala a zilei si cu siguranta nu imi place ideea de a manca dulcuri dimineata. Romanii ar trebui sa lupte pentru pauza de masa de o ora, cel putin! Mancarea de pranz, ca toate celelalte mese ar trebui sa fie respectata ( un interval de timp rezonabil, mancare calda, departe de birou, in conditii de igiena normale).

Nu ma fortati sa vorbesc despre salarii si bonuri de masa!

  • Acest articol a fost publicat în Idei. Salvează legătura permanentă.

    Comentariile nu sunt permise.