Palatul Cotroceni… franturi de istorie

 

Istoria Cotrocenilor este parte integrantă a istoriei naţionale si a istoriei Bucurestiului.  Înainte de a deveni reşedinţă domnească, la sfârşitul secolului al XVIII- lea, Cotrocenii reprezentau o zonă din vecinătatea Bucureştilor, cu păduri dese ale Codrilor Vlăsiei, terenuri agricole şi un sat de ţărani liberi. Satul şi „moşia” sunt atestate documentar pentru prima dată într- un hrisov domnesc datat 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni. Ele existau şi înainte de 1600, pentru ca primii proprietari pe care- i menţionează documentele- Stoica, Preda şi Istfan- susţin că, înainte de a deveni temporar proprietatea domnească a lui Mihai Viteazul, ei au stăpânit Cotrocenii.
Documentele istorice sustin ca semnificaţia cuvântului Cotrocean derivă fie de la numele unui vechi proprietar, fie de la termenul arhaic- a cotroci- a(se) ascunde, datorat unor posibile locuri de refugiu din zona împădurită. Istoria acestei zone este, însă, foarte veche, săpăturile arheologice din anii 1980 au scos la suprafata fragmente ale unor unelte din neolitic. Totodata, la temelia bisericii Cotroceni au fost descoperite, în vara anului 1977, fragmente de vase din ceramică care au apartinut culturii Glina III(1800- 100 î.Hr.).
In data de 10 iunie 1660, zona Cotrocenilor a devenit proprietatea lui Şerban Cantacuzino, ca răsplată pentru serviciile aduse domnitorului Gheorghe Ghica(1659- 1660).
 

Se povesteste ca in timpul razboiului pe bulevardul ce uneste dealul Academiei Militare de Gradina Botanica erau transee.

Gradina Botanica a facut mult timp parte din Gradina Palatului Cotroceni, fiind ulterior separate de Soseaua Cotroceni.

 

Palatul Cotroceni a fost construit in timpul Cantacuzinilor.  Forma sa initiala era a unei simple manastiri cu chilii. Numai din timpul lui Carol I a fost construit si completat ca un palat de tranzit. In timpul  regelui Ferdinand a fost construit ca palat regal dar a fost folosit mai mult pentru manastire. In timpul lui Gheorghiu Dej si a lui Ceausescu a fost folosit ca Palat al Pionierilor si a fost mult timp neglijat. Nici Gheorgiu Dej, nici Ceausescu nu erau interesati de arhitectura si de potentialul locului.  Numai cu ocazia vizitei oficiale a reginei Angliei in Romania, Ceausescu a decis sa foloseasca Palatul Cotroceni ca loc de primire. Astfel au inceput lucrarile de renovare ale Palatului Cotroceni si odata cu ele si proiectul de extindere al Palatului pentru a putea fi folosit si de conducator.

Primele proiecte presupuneau  modificarea zonei chiliilor si a Palatului Regelui Carol I. Apoi au fost solicitate noi proiecte pentru construirea unui nou palat.

Arhitectii au dorit sa pastreze biserica pentru ca facea parte din palatul initial si pentru ca aceasta corespundea arhitecturii originale a locului.

Ceausescu nu a solicitat in proiectul initial pe care l-a aprobat sa fie daramata biserica insa dupa cutremurul din 1977 intreba mereu arhitectii de ce doresc sa o pastreze. Urmand apoi sa fie solicitata daramarea. Arhitectii de pe atunci au facut demersuri pentru a incerca sa amane daramarea. Arhitectul Roguski a solicitat sprijinul Patriarhului insa acesta i-a raspuns ca Biserica manastirii Cotroceni nu apartine Bisericii Ortodoxe Romane si l-a indrumat sa solicite sprijinul comisiei de monumente care fusese desfiintata cu un an in urma. Arhitectul Roguski i-a raspuns ca nu nu stia ca Partidul Comunist Roman este proprietar de biserici.

Biserica a fost totusi daramata de meseriasi . Pentru refacerea ei ar fi trebuit oricum sa se intample acest lucru pentru ca ea fusese complet distrusa de cutremur. Absida era descarnata cu mai mult de jumatate de metru, trebuia sa fie daramata si refacuta.

La daramare au fost chemati o serie de muzeografi si arheologi pentru a constata starea de fapt al acelui loc.

 

 

Atunci cand se vorbeste despre biserica de la Palatul Cotroceni, se spune ca era o biserica mica. Nu este adevarat. Era o biserica mare, intr-o stare statica si fusese refacuta complet in secolele 17 si 18. Era atat de macinata din cauza timpului incat toate mulurile, candelurile si sculpturile  au fost desfacute si introduse intr-un zid interior. Coloanele erau ciobite, iar intradotul de piatra a devenit fatada.  Din acel moment biserica nu a mai avut  forma si modulatia initiala.

 

Specialistii au descoperit ca biserica fusese profanata de cel putin opt ori. Printre cei care au profanat-o se numara si soldatii lui Tudor Vladimirescu care a stabilit bivuacul armatei la Cotroceni. Soldatii s-au grabit asa de tare sa recupereze bijuteriile gasite in morminte incat nu au lasat in urma lor decat capacele. Nu s-au mai gasit decat sapte capete care erau puse unul peste celalalt dupa rascolirea tuturor mormintelor. Dezordinea gasita in 1977 putea fi explicata si de cutremur din cauza caruia mormintele si-au mai schimbat pozitia. Desi existau in biserica pietre tombale, nu se mai stia decat dupa scrisul de pe acestea cine era inmormantat acolo. Capetele au fost asezate in cutii cu catifea rosie care poarta numele de pe pietrele tombale insa nu se stie daca intr-adevar ele corespund scrisului de pe cutii. Arhitectul Roguski a dorit sa le inmormanteze intr-o biserica construita in aceeasi perioada istorica. El a cerut Patriarhiei  sa permita inmormantarea lor la Biserica de la Mogosoaia  insa Patriarhia nu a permis inmormantarea lor nicaieri. In concluzie acele cutii au stat la el in birou timp de opt luni, asteptand un deznodamant firesc, care s-a petrecut in mod secret, cu asentimentul preotului de la biserica Fundenii Doamnei.

 

Biserica a fost daramata si cum nu a fost alocat un buget precis pentru aceasta actiune, Arhitectul Roguski a folosit o parte din bani pentru a scoate piatra, profilele si coloanele din Biserica cat si frescele pentru a le proteja mai apoi la Manastirea Cernica intr-un depozit. A avut mereu speranta si increderea ca pana la urma biserica va fi refacuta. El ne marturiseste c aca refacerea bisericii se bazeaza pe furtul sau de atunci.

Elena Ceausescu dorea sa construiasca in locul biericii un bazin. A trebuit ca arhitectii sa o minta pentru a pastra fundatia si forma sa initiala, spunandu-i ca realizarea constructiei unui bazin ar fi inundat subsolul.

Biserica de astazi a fost astfel refacuta pe vechile fundatii.

 

 

Proiectul aprobat de Ceausescu avea doi timpi. Mai intai  era planuita  refacerea monumentului si refacerea vechilor cladiri si chilii, apoi  urma constructia noului palat. Ceausescu a vizat proiectul insa a venit  cutremurul din 1977 care a provocat distrugerea intregului Palat. La o inaltime de 1 metru si jumatate zidurile erau decalate cu 10 cm. Arhitectul Camil Roguski povesteste ca daca Ceausescu ar fi venit sa vada dezastrul provocat de cutremur ar fi solicitat daramarea competa a constructiilor. Acest lucru nu s-a intamplat iar palatul a fost desfacut pe bucati pentru a fi refacut. Iar colectivul de arhitecti printre care se numara si Arhitectul Vladescu, seful proiectului, a adoptat un stil apropiat arhitecturii Brancovenesti.

Din palatul vechi, au fost refacute si resculptate toate chiliile.

Multumiri Arh. Camil Roguski.

  • Acest articol a fost publicat în Cultura. Salvează legătura permanentă.

    Comentariile nu sunt permise.