In Romania proiectele culturale se realizeaza cu succes prin metoda inventata (dar nu si patentata ) de mine: „MOMEALA”
Dragi cititori,
Se pare ca modestia, bunul simt si corectitudinea nu mai functioneaza decat pana la un punct. Asadar, am decis sa ma lepad de singurul lucru de care ma pot desparti cu constiinta impacata: de modestie.
Tacerea si anonimatul nu sunt o pereche buna pentru partida neincetata pe care o joc cu lumea culturala romaneasca. Este un sport deja si incep sa cred ca am ajuns la o anumita performanta din moment ce inca mai sunt in picioare si proiectele mele inca se mai desfasoara, in ciuda adversitatii.
Nu fac parte din niciun clan, institutie sau partid. Nu fac parte din nicio grupare elitista ascunsa… Sunt doar eu si cu teancul meu de diplome, vise si proiecte. Tot ce am facut a fost auto-subventionat chiar si atunci cand lucram pentru altii care ma puteau sprijini. Nu regret nicio clipa din fiecare pas pe care l-am facut si am ajuns la punctul in care nu imi mai pasa daca vor si altii din placinta mea de vise.
Gratie „proiectului Vladimir Cosma” am descoperit ca orice as face, lumea se va servi din belsug din placinta mea de vise si cu mare „gusto” as putea sublinia.
Am stiut de la inceput ca odata ce proiectul este pus in actiune nu va mai exista cale de intoarcere si ca va deveni patrimoniu public. Nu ma asteptam insa sa nu mi se acorde niciun fel de credit pentru efortul meu individual si pentru munca mea neincetata de a-l reuni pe Maestrul Cosma cu patria natala. Nu conteaza … Maestrul Cosma stie, eu stiu… si acum voi stiti. Este suficient, nu imi trebuiesc floricele si nici aplauze deoarece mi-am primit premiul pentru eforturile mele:
- Visul meu de-al intalni pe Maestrul Cosma s-a implinit inaintea majoritatii romanilor.
- Visul meu de a fi primita in sanctuarul magic al Maestrului Cosma, acolo unde iau viata toate creatiile sale,s-a implinit.
- Visul meu de a-l readuce in atentia romanilor, s-a indeplinit (gratie Dilemei Vechi care a acceptat cu gratie articolele mele, gratie TVR Cultural care a difuzat materialul pe care l-am pus la dispozitie voluntar si gratuit).
- Visul meu de-al vedea pe Maestrul Cosma in mijlocul romanilor din Paris s-a indeplinit ( prin relatia de apreciere/apatie a ICR Paris unde Catia Danila imi cita din propriul meu articol pentru a-mi da detalii despre evenimentul „organizat de ICR”). Multumesc am invatat sa citesc printre randuri si sa gasesc complimentul ascuns in fiecare injuratura.
- Visul meu de-al vedea pe Maestrul Cosma in Romania s-a indeplinit de doua ori deja pana acum.
Nu am visat niciodata sa devin o apropiata a Maestrului Cosma dar totusi am devenit. Cand lumea s-a prins de aceasta legatura culturala si afectiva , ori m-a cautat pentru ajutor ori s-a urcat pe mine ca sa ajunga la el fara sa mentioneze ceva despre existenta mea. O iau ca pe un compliment. Multumesc ca m-ati folosit pentru un scop mai putin nobil dar care pana la urma a dus la rezultatele pe care mi le doream
Azi mai mult ca niciodata Vladimir Cosma stie ca este cunoscut, iubit si asteptat de Romani. Gratie interventiei lupilor din presa si cultura romaneasca, Vladimir Cosma stie ca in Romania inca mai exista o casa care-l asteapta cu bratele deschise.
Mai avem de lucru insa. Sunt mii de oameni care nu au fost informati de lupii din presa si din cultura romaneasca , ca Vladimir Cosma a avut doua concerte la Ateneul Roman in 22 si 23 Decembrie 2015, decat dupa ce faptul s-a consumat. Va era teama sa nu cumva sa beneficieze si omul de rand de bucuria de-al vedea in concert? Majoritatea celor care isi doreau sa-l vada in concert nici nu au ajuns sa puna piciorul in sala Ateneului intrucat ca prin magie „biletele erau deja vandute”.
Si mai indrazniti sa urlati pe strazi impreuna cu noi ca nu va vindeti tara? Mai indrazniti sa vorbiti de schimbare de „mai bine”… Va rog sa va inghititi cuvintele. Vrem fapte. Nu fapte care sa va serveasca intereselor voastre ci fapte care sa ne bucure si pe noi. Daca sunteti incapabili de a mai servi tara si poporul roman… retrageti-va!
Nu mai suntem pe vremea comunismului daca nu ati aflat. Pozitia de „director de institutie culturala” nu este oferita ad eternam. Maestrul Licaret, inca nu a aflat acest lucru. Din acest motiv cand am ajuns la Ateneu pentru a-l intalni pe Maestrul Cosma, invitatii domnului Licaret m-au insultat pe mine si pe invitata mea. In mod indirect au insultat si pe ingerul meu protector care mi-a oferit de Craciun doua locuri in sala. Stie ingerul meu cine este, nu are rost sa-l numesc. Ingerii de pe pamant au o infatisare umana dar au aceleasi calitati ca si cei din ceruri. Ii multumesc din nou, pe aceasta cale.
Din nefericire noul regim politic pare sa fi mostenit toate tarele regimului de care ne credeam liberati in 1989. Curand dupa descoperirea ca suntem condusi de alt om dar aceeasi mostenire politica, botezata altminteri… a inceput incet deziluzia. Aceasta din urma a culminat cu urmatoarele constatari: cei obisnuiti cu educatia solida din vremuri demult apuse au fost pusi la pamant. Peste ei s-au ridicat cei care au stiut sa fure ( si au facut-o bine de tot). In Romania anului 2015, aveam impresia ca nu mai este nimic de furat. M-am inselat. Se fura identitati, se fura vise, se fura proiecte, se fura munca altora, se fura idei, se fura neincetat orice se mai poate fura… Dar pana cand?
Cei care nu sunt in stare sa cladeasca vor inventa mereu ceva de furat, cat de mic, chiar daca nu sunt obtinute beneficii financiare. In curand ajungem sa facem troc in aceasta tara minunata cotropita de lupi.
Va mai mira ceva? Daca da e bine, inseamna ca inca nu ati fost contaminati cu cinism, pesimism, sarcasm si multa deceptie. Va felicit!
Acum va invit sa descoperiti proiectul „Momeala”. Pe mine ma face sa ma gandesc la filmul cu Toma Caragiu si Marin Moraru „ Operatiunea Monstrul”. Doamne cat de multe lucruri aveau de spus acesti doi actori magnifici!
La Masterul de Dezvoltare Culturala si Management de Proiect din Franta pe care l-am absovit ca bursiera a Guvernului Francez in 2009, am invatat cu ia nastere un proiect si cum se desfasoara un proiect cultural. Am invatat cum se face un buget si cum se pune pe picioare o masinarie culturala de succes. Ceea ce nu ni s-a spus, poate intentionat, este ca uneori proiectul care ia nastere sub ochii nostrii incepe sa devina independent de noi si sa ia forme si culori pe care nu ni le imaginam initial. Un proiect cultural este ca un copil. Ii dai nastere, il educi, il hranesti cu tot ce ai mai bun si apoi copilul devine adult si prinde aripi. Un proiect cultural nu este destinat celor care au o problema cu controlul. Odata actul artistic infaptuit, creatorul trebuie sa renunte la puterea pe care credea ca o are asupra lui. Se produce un transfer de putere de la creator la public.
Nu scrie in niciun manual si este prea rar mentionata intr-un discurs implicarea politica si politico-economica. Si mai rar sunt mentionate daunele produse de ego-uri si interese personale ale diversilor actori. Trist dar adevarat.
Sa luam drept exemplu „Proiectul de vis: Vladimir Cosma in Romania”.
Totul a inceput intr-o dimineata. M-am trezit cu dorinta arzatoare de-al cunoaste pe Maestrul Vladimir Cosma, pe care il admiram de cand eram copil. Multumesc unui inger din Ambasada Romaniei la Paris care a facut primul miracol dintr-o serie lunga, pentru ca eu Ilinca Sandu, sa-l pot contacta pe Vladimir Cosma. L-am intalnit si restul este istorie…
Asa a pornit planul de atac. Maestrul Cosma a recunoscut ca nu mai fusese in tara din anii 60’ cand a plecat din tara cu parintii si o vioara. Am revenit in tara cu un interviu bomba. Romania a inceput sa se trezeasca. Am trimis mailuri peste mailuri, am dat telefoane peste telefoane, am lucrat neincetat la pagina sa de Facebook pentru ca nu exista pe aceasta platforma de socializare, i-am construit pagina de Wikipedia in limba romana, am postat neincetat articole, fotografii, videoclipuri, ultimele noutati… in timpul meu liber. Intr-o zi de primavara am vorbit cu Vladimir Cosma la telefon si mi-a zis ca a primit o invitatie de a veni in Romania. In sfarsit mi-am zis. Apoi au intervenit probleme de ordin financiar… Romania nu avea bani pentru a duce la bun sfarsit acest proiect. A intervenit Ambasada Frantei si Institutul Francez ( acum stiti de ce nu ati avut acces la bilete la concert). In toamna acelui an, Vladimir Cosma, indoliat dupa pierderea celui mai mare suporter al sau, tatal, a ajuns la Bucuresti pentru prima data de la plecarea sa din tara. Cel mai mare regret pe care l-a avut este ca nu s-a putut intoarce acasa la tatal sau ca sa-i povesteasca ce a vazut, simtit si aflat in Romania.
A fost o mare pierdere pentru noi cei apropiati, cei care l-am privit pe Dl. Cosma Senior, cantand la pian cateva din operele fiului sau, la frumoasa varsta de 100 de ani. A fost un moment unic, un moment magic, un moment istoric.
Apoi s-a lasat o cortina de liniste in presa romaneasca pana cand Irina Baiant a oferit un interviu celor de la Adevarul. Acolo se mentiona o posibila reintoarcere a maestrului Cosma in Romania. Tot cei de la Adevarul s-au grabit sa „produca” si un interviu ( nimic nou) dupa ce faptul era deja consumat.
Tin sa multumesc celor de la Radio Romania Muzical ca au avut decenta sa posteze un buletin informativ despre concertul de anul acesta inainte de a avea loc.
Oricum, stati fara griji. Totul a fost realizat in maxima tacere ( intimitate) de parca acest concert era defapt destinat unei anumite clase de persoane. Un praf de intelectuali a fost totusi prezent in sala. In rest, prietenii domnului Licaret, prietenii Ambasadei Frantei, unii „amarati” care aveau abonamente la Ateneu si s-au prins de miscare… La telefon mi s-a spus „ casa de bilete e inchisa”, „toate locurile sunt ocupate”… ceva de genul „noroc si mai trage o data” ca la loto. Aceste vorbe le puteati auzi oricare dintre voi cei interesati daca sunati la numarul de pe site-ul filarmonicii.
In sala … O rusine totala, erau persoane care asteptau cuminti evenimentul, altele care faceau scandal desi se proclamau mari personaje… de care nimeni nu a auzit si nu va auzi niciodata si peste doua zeci de locuri GOALE! Erau oameni care isi plangeau soarta ca nu au avut pile ca sa poate intra, nu au avut pile nici macar sa afla din timp de acest eveniment si in acest timp scaunele stateau goale. De ce?
Din lacomie. Lacomia romanilor ii va pierde. Nu stiu cate din spusele din Biblie sunt cunoscute de lume insa mentiunea lacomiei este cunoscuta ca fiind unul dintre pacatele cele mai mari, impreuna cu minciuna, inselatoria… s.a.m.d.
Efectul domino-urilor, sau efectul bulgarelui de zapada, asa cum mai este cunoscut, s-a produs. O visatoare a indraznit, a fost, a vazut a aflat si a transmis, a construit, a muncit si a luptat , proiectul aprins aripi si a fost furat si modelat „a la roumaine”.
Asta este tot ce se poate face ca agent liber pasionat de cultura si dedicat unor aspecte precise ale culturii.
Copilul meu, proiectul meu, a ajuns la majorat, si isi da testele vietii, testul memoriei, testul istoriei, testul civic, social…
Fara sa stie, toti cei care au intrat in hora mai devreme sau mai tarziu mi-au facut un mare serviciu. Au dus pe noi culmi un proiect care s-a nascut dintr-un vis pe care l-am avut. Le multumesc pentru stradanie si interes.
Nu pot insa sa nu remarc ca dorinta maestrului Vladimir Cosma, asa cum mi-a marturisit, era de a se intalni cu publicul din Romania. Nu cred ca dorinta i-a fost indeplinita corect, intrucat publicul din tara nu a fost reprezentat corect in sala de spectacol. A fost un soi de petrecere cu usile inchise la care au putut asista cativa norocosi.
Despre ce elite mai vorbim? Intelectualii nu mai sunt considerati ca fiind elite. Traiasca retelele de interese. Pana si in cultura se joaca murdar. Si eu care in naivitatea mea credeam ca este cel mai curat loc in care noi tinerii mai putem face o diferenta spre deosebire de alte zone in care politicul detine monopolul suprem. Am trecut de la cultul personalitatii unui singur individ la cultul personalitatii fiecarui om care este conducator de ceva intr-un domeniu sau altul. Asta isi doreau oare parintii nostri la Revolutie? Copiii lor sa detina diplome si sa lucreze pe vase de croaziera si in cazinouri? Familii dezbinate de saracie si frustrari? Copii din familii de intelectuali aruncati la marginea societatii in favoarea prefabricatilor din fabricile si uzinele de altadata?
Au murit si inca mai mor oameni pentru a ne oferi din nou o frantura de normalitate dupa atatea si atatea umilinte. Intelectuali milogi si nomenclaturisti regi… Strainii zic ca nu meritam nimic deoarece nu am fost in stare sa construim nimic.
Ba da suntem in stare sa construim multe insa nu ne lasa sistemul. Nu mai putem vorbi de oameni ci de un sistem inept, inadecvat, impotent, desuet, degradat, in paragina.
Dar stiti ce dragi oameni de la putere? … Oricare mai sunteti voi…nici nu meritati sa ne aducem aminte de numele voastre. Atata timp cat romanii se bat pentru accesul la cultura, dreptul de a crea si de a fi impreuna, lupta noastra inca nu este pierduta. Asa ca tineti-va bine ca vine din urma un nou val de tineri care sunt insetati de cultura prin toate manifestarile ei, fie ca este vorba de „Colectiv”, „Concert Vladimir Cosma”, „Piata Revolutiei” sau „Piata Constitutiei”.
Noi tinerii intelectuali sau golani… cum vreti voi sa ne numiti vom ocupa domeniul culturii.
Doamne Ajuta si Sarbatori Fericite!