Psihologia multimilor, unitate, solidaritate si emotie

Vă invit la o călătorie în timp. O să vă întrebați, ce are Doamne fata asta cu călătoriile în trecut? Ne plimbă prin istorie, prin Cotrocenii de altădată, printre amintiri si se ține de tot felul de povești. Răspunsul la această întrebare este foarte simplu, îmi place istoria și în amintirea bunicului meu matern care era profesor de istorie și care a condus Muzeul Național de istorie la începuturile sale, imi place să mă aplec asupra evenimentelor trecute care mai au încă foarte multe povești de spus și secrete de dezvăluit.

Așadar vă invit să vă faceți valizele și să veniți cu mine în anul 1895 atunci când doctorul Gustave Le Bon a scris eseul intitulat „Psihologia mulțimilor”.

Este greu de crezut și totuși adevărat că ideile sale de la 1895 sunt încă valabile și astăzi. Cu toate acestea eu mi-am propus să investighez elementele descrise de Le Bon și modul în care ele sunt aplicate astăzi. Și dacă ele nu sunt aplicate poate că ele ar trebui să fie luate în considerare atunci când un grup de oameni își propune să realizeze o mișcare în masă dar și atunci când o mișcare de masă se produce fără a-si atinge scopul.
Evenimentele recente de ordine politică și socială m-au determinat să cercetez motivele pentru care o simplă manifestație poate reuși și poate să își atingă scopul sau în mod contrar poate fi un eșec total.
Pe lângă cartea de căpătâi a lui Gustave Le Bon a trebuit să mai fac apel și la un alt personaj din trecut care ne vorbea despre solidaritate, și anume Emile Durkheim sociolog francez care a trăit între 1858 și 1917.

Se pare că sfârșitul de secol 19 este sursa unor răspunsuri cheie pentru secolele următoare. La sfârșit de secol 19 găsim răspunsuri la nenumărate întrebări pe care ni le punem și astăzi în legătură cu mentalul colectiv și cu modul de acțiune al populației reunită sub formă de masă relativ compactă. Le Bon explică diferența de mentalitate între individ și mulțime. Comportamentul indivizilor reuniți nu este același cu cel al indivizilor care gândesc în mod izolat.
Dacă individul rațional evita în cele mai multe dintre cazuri să acționeze, în ceea ce privește mulțimile, ele sunt în mod contrar foarte apte și pregătite să acționeze. Pentru autor mulțimea este o entitate psihologică particulară, ireductibilă la nivelul indivizilor care o compun. De aceea mulțimile trebuie să fie analizate ca atare. Adică, în anumite circumstanțe și numai în acele circumstanțe, o aglomerație de oameni posedă niște caracteristici noi complet diferite de cele ale indivizilor care compun această aglomerație. Personalitatea conștientă dispare iar sentimentele și ideile tuturor unităților sunt orientate în aceeași direcție.
Mulțimile sunt conduse de o lege a unității mentale care aparține mulțimii, cu pasiuni și un mod de funcționare organică comparabile cu cele a spiritului uman. In prima lui carte, Gustave Le Bon examinează pasiunile și modul de reprezentare a mulțimii, în a doua carte el examinează originile și caracteristicile acestor credințe. El explică în eseul său din 1895 că mii de indivizi separați și diferiți, pot la anumite momente date, sub influenta anumitor emoții violente, ca de exemplu un mare eveniment național, să dobândească caracterul unei mulțimi psihologice. Este de ajuns ca o întâmplare oarecare să-i reunească pentru ca actele lor să îmbrace imediat caracterul special al mulțimilor.
În anumite momente, o mână de oameni poate constitui o mulțime psihologică, în timp ce alteori câteva sute de oameni reuniți din întâmplare pot să nu constituie o mulțime psihologică. O mulțime este mult mai puțin determinată de credințele indivizilor care o constituie decât de circumstanțele exterioare, de credințele sau pasiunile generale și chiar de ereditate.
Tendința noastră este de a crede că inteligența medie indivizilor care constituie o masă este foarte importantă pentru rezultatul scontat. Inteligența medie a indivizilor care formează acest grup nu schimbă în niciun fel acțiunile, reacțiile și deciziile acestuia. Gustave Le Bon dezmembrează complet acest mit.
Mai trebuie menționat că mulțimea psihologică este o ființă provizorie, formată din elementele gratie carora se reunesc pentru un moment. Acestea elemente seamănă cu celulele care constituie un corp uman. Acest corp se manifestă diferit față de celulele care îl constituie.
Există trei caracteristici care fac diferența dintre individ luat ca atare și cel care face parte din mulțimea. Individul în mulțime este caracterizat pe trei elemente: El este iresponsabil, contagios și deschis la sugestii. Le Bon explică că este vorba despre dispariția personalității conștiente care este înlocuită de predominanta personalitate inconștientă și orientare pe cale de sugestie și de contagiune de sentimente și idei care merg în același sens. Indivizii au de asemenea tendinta de a pune în practică imediat ideile sugerate. Individul care face parte din mulțime nu mai este el însuși, el devine un automat pe care voința proprie l-a abandonat.
Pentru a rezuma, există trei elemente caracteristice individului care se află într-o situație de mulțime: pe de-o parte lipsa de responsabilitate din cauza numărului de oameni, un individ în mulțime are sentimentul că are putere și este invincibil, astfel este dezbrăcat de inhibiții. El va putea așadar să realizeze acțiuni pe care nu le-ar fi întreprins niciodată singur. Sentimentul de responsabilitate dispare complet. Astfel de indivizi pot fi găsiți în mulțimile anonime și eterogene unde individul este cuprins de masă astfel încât este dificil ba chiar imposibil să fie găsit pe urmă. Pe de altă parte este vorba despre contagiune, ceea ce David Hume filozof, istoric, economist scoțian, 1711-1776 definește prin simpatie.

Daca indivizii se reunesc sub cupola mulțimii si asistă la evenimente intense din punct de vedere emoțional reacția lor va fi amplificată prin ceea ce Hume numeste simpatie si Le Bon numeste contagiune. Un exemplu excelent este cel al suporterilor unei echipe de fotbal atunci când se află împreună pe stadion. Diferența de comportament între suporterii de pe stadion și cei de acasă este evidentă. Dacă cei de acasă stau pe canapea, mănâncă alune și beau bere țipând din când în când în fața televizorului , comportamentul suporterilor de pe stadion este amplificat de emoția colectivă și influențat de comportamentul fiecărui individ în parte dar și de cel al mulțimii ca unitate de măsură. Asta mă face să îmi aduc aminte de lecțiile de chimie în care învățăm ceea ce înseamnă un mol. Până la urmă un profesor iscusit a reușit să explice Cum funcționează acest element de măsură comparând-ul cu un pachet de 1 kg de orez. El ne-a explicat că deși noi știm că un pachet de orez are 1 kg nu știm însă câte boabe de orez se află în interiorul acelui pachet de 1 Kg. Este vorba despre o unitate de măsură. Precum pachetul de 1 kg de orez așa și mulțimea reprezintă un anumit număr de indivizi care acționează sub aceeași cupolă și au aceeași funcție comună în vederea realizării unui scop comun. în cazul suporterilor de pe stadion, deși nu se cunosc, deși sunt diferiți, deși acționează complet diferit atunci când sunt studiați individual, în momentul în care ei se reunesc pe stadion pentru a susține echipa favorită ei se desprind de personalitatea lor individuală și se atașează mișcării de grup. Așa se explică cum indivizi cu moduri de gândire diferite, credințe diferite, de etnii diferite, cu educații diferite, de vârste diferite, afilieri sau preferințe politice diferite, cu un statut social sau socio-economic diferit, etc, uită în acel moment de tot ce îi desparte și cu ocazia acelui eveniment se reunesc într-un suflet, într-un singur gând și o singură emoție pentru a încuraja echipa favorită. Această constatare se aplică și în cazul mulțimilor reunite pentru a manifesta împotriva sistemului sau împotriva unor nereguli pe care societatea le condamnă. Comportamentul unui individ în ceea ce privește situația politică sau economică a țării este complet diferit atunci când se află acasă în fața televizorului sau atunci când citește un articol despre aceste probleme. In momentul în care individul respectiv se află în situația propice coagulării sub formă de mulțime, ca atunci când au loc manifestații publice, acesta își pierde trăsăturile definitorii individuale și preia esența unificatoare a grupului pe care l-a îmbrățișat si vice versa.
Așadar conform modelului prezentat de Gustave Le Bon al treilea element definitoriu al individului care face parte din mulțimea este sugestibilitatea. Individul care face parte din mulțimea vede cum conștiința sa dispare la fel ca și cea a unei persoane hipnotizate. El nu mai are o opinie, nici pasiunea care îi sunt proprii. Așa se explică cu mulțimile pot să ia decizii contrare interesului indivizilor care le sunt membrii. Așa s-a întâmplat și să se condamne unii pe ceilalți la moarte. Autorul face referință la Convenția națională care este un regim politic francez care a guvernat Franța din 21 septembrie 1792 până în 26 octombrie 1795 în timpul Revoluției franceze.

A fost urmat de adunarea legislativă și a fondat prima republică care a fost aleasă pentru prima dată în Franța gratie Sufragiul Universal masculin pentru a da o nouă Constituție a Franței necesară după dispariția lui Ludovic al 16-lea în timpul zilei de 10 august 1792. De la prima ședință a Convenției care a exersat puterea legislativă, aceasta a abolit regalitatea a doua zi a fost proclamată prima zi a calendarului republican. Pe data de 10 octombrie 1793 Convenția Montaniarda a avut ca scop stabilirea unui regim de excepție desemnat mai târziu prin numele de teroare, declarând guvernul provizoriu al Franței ca fiind revoluționar până la pace. Bilanțul acestei perioade a fost de aproximativ 40.000 de persoane care au fost omorâte prin ghilotină, dintre un total de 200.000 de persoane omorâte și 500.000 de oameni deținuți ai închisorilor franceze. După cum putem constata mulțimile au ocazionat nenumărate evenimente sângeroase din istoria omenirii. Mulțimile de astăzi si-au schimbat caracterul iar oamenii conștienți de posibilitatea unor rezultate catastrofale, sunt mai precauți în ceea ce privește manifestările lor publice. Ei sunt de asemenea conștienți de legile în vigoare și de Constituția statelor democratice ai căror cetățeni ei sunt. Așadar în Epoca modernă în care ne aflăm putem constata că mulțimile, masele, au tendința să acționeze conform unor legi morale dar și să respecte legile Statului în care trăiesc. Pentru moment masele sau mulțimile actuale nu au găsit încă suficiente motive sau un elan suficient de puternic pentru a ocaziona o răsturnare de situație dramatică.
Le Bon explică că prin sugestia formulată care apare în sânul mulțimii, aceasta se impune imediat prin contagiune la nivelul mental al tuturor membrilor, astfel, orientarea mulțimii se produce în mod rapid. Ideea care invadează creierul are tendința să se transforme în act.
Totul depinde de natura elementului stimulent. Mulțimea constituie o ființă unică, atâta timp cât ea există ca mulțime psihologică, aceasta nu gândește prin cuvinte sau concepte verbale ci prin imagine.

Aceste imagini sunt în general mai puțin cele observate cât cele care posedă o mare putere pasională: astfel, multimea poate fi influentata de imaginile colective si de pasiunile foarte puternice care o însuflețesc. De aici iau naștere anumite fenomene de mulțime precum linșajul. În acest exemplu este clar că un individ nu s-ar fi gândit niciodată să meargă atât de departe. În cazul în care o astfel de ideie i-ar fi trecut prin minte acesta ar fi limitat la un exercițiu de imaginație, fiind conștient de repercusiunile punerii ei în practică. Ori în momentul în care indivizii sunt înglobați în mulțime, aceste precauții, aceste frâne dispar sub imperiul emoțiilor colective și al energiei care însuflețește mișcarea. Din acel moment zarurile sunt aruncate și orice devine posibil.


In concluzie o acțiune în masă poate fi eficientă dacă se întrunesc anumite condiții. Cea mai importantă dintre aceste condiții este definirea unui scop comun dar și fondarea unui sentiment de grup, de coagulare, de coeziune socială, de solidaritate în jurul unui element afectiv și emoțional cu impact cât se poate de puternic.
Gustave Le Bon pare să insiste asupra elementului emoțional. Mai mult decât atât, elementul emoțional care dă naștere unei astfel de mișcări este esența dătătoare de forță și de rezistență pe perioada desfășurării procesului inițiat de această mulțime. Cu cât elementul emoțional și afectiv este mai puternic cu atât coeziunea și solidaritatea sunt mai pregnante. Acestea din urmă definesc grupul format si pot provoca pe termen lung o schimbare la față a acestei mișcări dintr-un fenomen spontan care are la bază o nemulțumire colectivă într-un fenomen popular cu acțiune pe termen lung. Aici putem să luăm exemplul unui grup de intelectuali, de profesioniști, de indivizi cu un scop comun care se reunesc pentru a își exprima punctul de vedere în anumite circumstanțe date, ca de exemplu în timpul unei manifestații publice și care grație sentimentului de unitate și de solidaritate resimțit în timpul acele acțiuni, decid să formeze un nou partid politic.
Așadar prima condiție pentru a forma o mișcare de masa efectivă este elementul emoțional. Cu cât emoția este mai mare cu atât efectul este mai puternic. A doua condiție este solidaritatea. Din punctul meu de vedere această solidaritate resimțită în timpul mișcărilor de masa, este o solidaritate mecanică asemănătoare solidarității mecanice descrise de Emile Durkheim.

Intelectualii sunt atât de obsedați de lege încât nu văd că jocul nu mai e pe teren ci în afara sadionului. Opoziția este așa de obsedată de metodele juste încât se zbate ca un pește pe usca. Atunci când zic opoziție nu mă refer doar la parlamentari ci și la oamenii care vor altceva decat isi doreste puterea. Dacă poporul ar înțelege acest fenomen ar putea intra în luptă cu aceleași arme. Nu poți să lupți împotriva unei mitraliere cu un cuțit. Dacă într-adevăr înțelegi monstrul cu care te confrunți poți găsi și punctul de minimă rezistență pentru a câștiga lupta. Cineva ar trebui să le explice cetățenilor care sunt efectele acestor acțiuni in caz contrar oamenii nu reușesc să înțeleagă ce îi așteaptă și își văd de ale lor. Problema este următoarea: atunci când cuțitul va ajunge la os va fi prea târziu. Este greu să construiești o formă de solidaritate mecanică doar cu exemple abstracte, cu noțiuni teoretice. Este nevoie de un element cu un impact emoțional puternic pentru a transforma un grup de indivizi într-o mulțime care să acționeze ca un individ colectiv.

  • Acest articol a fost publicat în Idei și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

    Comentariile nu sunt permise.