Un colt de Bucuresti… Cotroceniul vazut cu alti ochi.

Intre trecut si prezent, un colt din gradina palatului Cotroceni

 

Ilinca Sandu- interview cu Arh. Camil Roguski

August 2009

 

Palatul Cotroceni a fost construit pe timpul Cantacuzinilor. A fost mult timp ca o simpla manastire cu chilii. Numai din timpul lui Carol I a fost construit si completat ca un palat de tranzit. In timpul lui Ferdinand a fost construit ca palat regal si a fost folosit pentru manastire mai mult deci nu s-a facut nimic. In timpul lui Gheorghiu Dej si a lui Ceausescu, pe urma, a fost folosit ca Palat al Pionierilor. Iar nu s-a facut nimic. S-au stricat o serie intreaga de lucruri pentru ca nu erau interesati de arhitectura si structura.

Palatul Cotroceni

Era intr-o stare de parasire si nici in Parc nu s-a facut nimic. Parcul Palatului se intindea pe o suprafata mare si cuprindea si actuala Gradina Botanica. Mai apoi aceste doua terenuri au fost separate de actuala Sosea Cotroceni. O parte a ramas Parcul Cotroceni, o parte Gradina Botanica. Ce exista acolo era dinainte de Carol I. In momentul in care la conducerea Romaniei a venit Ceausescu, dupa ideea de a-si muta locuinta pe insula de pe Lacul Morii ca urmare a bolii din tinerete pe care o avea la gat, avea senzatia ca se sufoca din cauza aerul viciat. A vrut sa se mute din Bucuresti pentru ca nu iubea Bucurestiul. Pentru ca nu se putea muta din Bucuresti a dat ordin sa se inceapa un studiu pentru a construi locuinta, un palat, pe Lacul Morii. In jurul acelui Palat planuia sa construiasca si locuinte pentru cei care lucrau pentru el, pentru subalternii lui. Subalternii nu au dorit acest lucru si pana la urma au reusit sa il indeparteze de acest gand. Totusi Ceausescu in relatiile lui diplomatice, intr-o vizita diplomatica in Anglia, a admirat palatele englezesti. Asa i-a venit ideea de a construi un astfel de palat. El a fost admirat de o serie intreaga de conducatori pentru ca era un soi de razvratit. Fiecare din apus incerca sa il incurajeze, dandu-i fonduri si sprijin si astfel el a capatat o serie de aripi. A fost un anti-sovietic si un anti rus convins. Nu ii suporta nici pe Basarabeni pentru ca nici macar nu ii angaja.
El a incercat sa construiasca relatii solide cu cei din Vest, printre care ii admira foarte mult pe francezi. Pentru el generalul De Gaulle a fost poate una dintre personalitatile cele mai importante ale Europei. In ordinea dragostei erau americanii si apoi englezii de care a fost apoi tradat. Ca urmare a vizitei sale in Anglia, el trebuia sa ii primeasca pe englezi in Romania, deci sa ii cazeze intr-un palat asemanator. Pe De Gaulle l-a primit la Sinaia la Palatul Peles. Atunci cand a vizitat Romania, De Gaulle a dormit intr-un pat modificat pentru statura sa ( pentru ca era foarte inalt). Cel care s-a ocupat de aceste modificari a fost chiar Arhitectul Camil Roguski. Nici unul dintre paturile de la Peles nu era suficient de lung pentru De Gaulle. Patul a revenit la dimensiunile initiale dupa plecarea lui De Gaulle.

Palatul Cotroceni inverzit, Ziua portilor deschise

Cu ocazia venirii reginei Angliei, Ceausescu a hotarat sa o invite la Palatul Cotroceni. Intotdeauna gustul vine mancand, si mancand din ideea  Palatului Cotroceni, Ceasusescu a gandit ca daca tot il renoveaza cu ocazia venirii musafirilor, de ce sa nu il completeze astfel incat sa il poata folosi si el. Primele proiecte erau modificare zonei chiliilor si manastirii dar si a Palatului Regelui Carol I, apoi s-a extins proiectul extinzandu-se de trei ori mai mult pentru un nou Palat. Palatul Cotroceni trebuia sa arate ca doua curti inchise, in forma de 8. Intr-unul din 8 trebuia sa existe biserica. Arhitectii au dorit sa pastreze biserica pentru ca facea parte din palatul initial si pentru ca aceasta corespundea arhitecturii originale a locului. Intotdeauna in proiect el nu a spus sa darame Manastirea Cotroceni. Toata lumea vorbeste de bisericuta mica atunci cand vorbeste de aceasta. Nu este adevarat. Era o biserica mare. Era intr-o stare semi statica. Ea fusese refacuta complet in secolul 17-18. Era atat de macinata piatra incat mulurile si candelurile, sculpturile au fost desfacute si introduse in zid in interior. Iar intradotul de piatra era acum fatada. Deci nu mai avea forma si modulatia initiala. Coloanele erau ciobite. Au fost doua momente : refacerea monumentului si refacerea vechilor cladiri, inclusiv chiliile. Apoi urma constructia noului Palat. Ceausescu a vizat proiectul, insa a venit cutremurul din 1977 in care Palatul a fost complet distrus. La o inaltime de 1 metru si jumatate zidurile erau decalate cu 10 cm. Daca Ceausescu ar fi venit sa vada ar fi solicitat daramarea completa a constructiilor. Pentru refacerea Palatului, acesta a fost daramat pe felii pana la baza si refacut din nou, din cauza cutremurului. A fost un efort mare si costuri mult mai mari, aproape dublu. In momentul in care au intrat arhitectii pentru inceperea lucrarilor, Palatul Pionierilor s-a mutat in Parcul Tineretului. In momementul inceperii lucrarilor Palatul era un dezastru. Crama Palatului avea o adancime de 7 metrii. Erau numai gunoaie, a fost parasit. Tavanele erau false. Numai in momentul desfacerii acestor tavane au descoperit ce era dedesubt. Nu era nici un fel de mobila. Au gasit doar doua covoare care erau putrezite din cauza umezelii. Nu s-a putut scoate nimic. Singura mobila care a fost, era o tablie de pat al Reginei Maria in dormitorul Norvegian. Totul s-a refacut dupa fotografii. Iar constuctia Palatului nou a fost cu totul altceva. Lucrarile au durat 6 ani incepand cu 1977, inclusiv dotare cu mobilier. In intervalul de dupa cutremur Ceausescu a venit la Palatul Cotroceni numai de doua ori. Apoi nu a mai apucat. Acest lucru a fost un avantaj pentru ca daca ar fi venit mai des mai mult ca sigur ar fi incercat sa faca modificari. Intamplarea a facut, ca la o vizita inopinata, pentru ca sotii Ceausescu erau superstitiosi, venind neanuntati intr-o duminica de august, ei au intrat in Palat si au gasit muncitorii care erau instalati pe termen lung acolo cu lucrurile intinse si nu le-a placut. Au venit doar ei cu insotitorul. Paznicul fiind surprins i-a dus prin subsol iar Elena Ceausescu s-a impiedicat de un fier beton si a cazut, ranindu-se la picior. A plecat imediat considerand ca acest accident nu este de bun augur si nu s-a mai intors. Acest eveniment a salvat Palatul Cotroceni care este integral creatia arhitectilor nu a lui sau a ei. Arhitectul Roguski considera la ora actuala ca aceasta constructie este cea mai frumoasa de pe timpul lui Ceausescu. In Romania nu s-au cladit atatea palate cate s-au creat pe vremea lui Ceausescu. A fost un colectiv foarte bun de arhitecti, printre care se numara si arhitectul Vladescu, care a fost seful proiectului desi pe vremea aceea se lucra in colectiv. S-a adoptat un stil apropiat arhitecturii Brancovenesti. Nu a existat un deviz pentru acest proiect. Arhitectul Camil Roguski s-a ocupat de decoratiuni si tot ceea ce se vede si recunoaste ca aceasta parte este si cea care poate fi contestata. Palatul a fost refacut in intregime numai din materiale romanesti de cea mai buna calitate.
Din Palatul vechi toate chiliile au fost refacute si resculptate pentru ca totul era distrus. Ele sunt destinate unor birouri. Chiliile sunt compuse din multa piatra care a fost din nou sculptata. Partea veche era destinata invitatilor si a fost refacuta astfel incat sa poata gazdui trei capete incoronate, adica trei sefi de stat impreuna cu suita lor si cu jurnalisti. Trei mari personalitati puteau sa vina in vizita de-o data. Vechiile functii ale palatului au fost pastrate cum este si biblioteca unica. Totul era complet dezafectat si a fost refacut dupa fotografii.

Pentru aceasta constructie a lucrat un institut intreg, in jur de 200 de oameni. In institut lucra toata echipa nu numai arhitectii.

Lucrarile au inceput de la prima gara a Bucurestiului care era gara Cotroceni si se afla in fata statuii Leu din deal unde e intrarea personalului. Acolo a fost Gara Cotroceni care a devenit un soi de loc de verificare pentru intrari in Palat. Apoi intrai in zona veche, cele doua 8. Au fost facute 28 de garsoniere si 3 apartamente. Erau niste saloane mari de primire. Totul era dublat, triplat ca sa poata primi invitati. Erau niste bucatarii mari potrivite pentru a da banchete. Jumatate din vechile functii au fost pastrate dar au fost adaugate si functiile noi.
Ceausescu nu a locuit acolo niciodata. Singurul musafir a fost presedintele Bulgariei.  Nu a apucat sa stea acolo.

Partea veche a Palatului a fost dotata cu mobilier nou, lucrat dupa modelele originale care nu au mai fost gasite la inceputul lucrarilor. Au fost facute scoli de sculptura si scoli de pietrarie pentru a realiza si a finaliza proiectul. In Bucuresti pe vremea aceea erau doar 6 sculptori in lemn. A trebuit sa aduca scoli de sculptori in lemn de la Sighet si din Moldova. Nu existau nici sculptori in piatra. Mesterii care au invatat de la vechii mesteri italieni au fost mentorii a patru zeci de tineri invatacei care au participat alaturi de ei la toate decoratiunile de piatra sculptate de la palat. Studentii stiau sa deseneza insa nu aveau mana de sculptori. La facultate primeau material foarte putin , la palat aveau cate un metru cub de marmura pe care au lucrat. Publicul isi poate da seama cata marmura a fost stricata pana s-a ajuns la forma actuala pe care o putem admira la Palatul Cotroceni.  Au fost scoli de stucatura, echipa de stucatura era de la 50 de ani in sus. Era un mester care avea 80 de ani. Erau trei scoli de meserii. Iar echipele erau formate din tineri cu carte care erau adusi sa invete de la cei mai buni mesteri fara carte. Acesti mesteri au disparut din pacate o data cu moartea lui Ceausescu.  Acum se face sculptura mecanic, insa nu este lafel. Toata tara a lucrat pentru proiect. Pentru dotarea decoratiunilor din Cotroceni arhitectul Roguski a lucrat cu 12 000 de lucratoare in covoare din toata tara. Au fost realizate covoare la ochi nu la razboi. Cel mai mare covor se afla la Palatul Parlamentului si pentru realizarea acestuia se lucra astfel : un lucrator la un metru latime, deci la 12 metrii latime cate 12 lucratori care munceau pe trei ture. Se avansa cam 1,20m pe luna. A fost o munca titanica. Tot pentru Cotroceni s-a lucrat cu brodeuze.  Stofele erau facute in fabrica peste care se lucra de mana. In momentul de fata lumea se aseaza pe aceste broderii care tot asa au fost facute manual si au luat foarte mult timp. Toate draperiile au fost brodate de mana. Exista si goblenuri facute de mana. O femeie primea un salariu mediu, foarte mic pentru care isi omora ochii. Pe goblenurile traditionale se face un x cu ata cam pe un milimetru.  Aceste goblenuri pentru Cotroceni au fost realizate de doua femei  care faceau pe un milimetru patrat patru puncte. Una lucra cu lupa cealalta fara lupa. Ea nu putea sa faca mai mult de trei pe trei centimetrii intr-o luna. Era o nebunie. Lucra cu ace pentru cusut ochii. Nimeni nu isi da seama de ca aceasta este arta. Toate aceste goblenuri au ramas in Cotroceni. Nu a disparut nimic, in muzeu. Insa meseriasii au disparut.

Palatul Cotroceni, Ziua portilor deschise

Un covor poate sa aibe 60 000 de noduri pe metru patrat sau 300 000 de noduri. Este o diferenta ca de la cer la pamant in ceea ce priveste calitatea. Palatul a fost cotropit de hoti insa a fost bine pazit.

In afara de aceste cladiri palatul avea si alte functii. Exita un hotel pentru 100 de persoane. Care era destinat jurnalistilor. Acum exista dar are alta functie pentru Ministerul de Interne. In fata palatului erau sere, corpul de garda care gazduia 70 de soldati, helioport, vegetatia a fost refacuta, au fost saditi platani, esentele rare, a fost refacuta aleea de chiupuri. Ciupul era destinant in antichitate pentru depozitarea mirodeniilor si a untdelemnului.

Pe aleea principala au fost facute circa 30 de chiupuri mari, late de un metru si 1,70m inaltime. Chiupurile erau vase de ceramica facaute la Oradea. Muncitorul statea spanzurat de picioare si cu capul in jos ca sa sculpteze in interior. Pentru 30 de chiupuri se faceau cam 60 pentru ca acestea erau arse in foc si se mai si spargeau. Ele nu puteau fi miscate, erau inconjurate cu un cuptor pentru a fi arse. Au fost lucrate cu metode traditionale dar in secolul 20.

Biserica este un subiect de discutie inca viu. Desi a fost mereu pe planuri facuta la un moment dat arhitectii au primit dispozitia ca aceasta biserica sa dispara. Ei au tot incercat sa amane daramarea. Nu li se spune sa o darame. Ii intrebau « de ce vreti voi sa o tineti ? »

Arhitectii romani au vorbit cu uniunea arhitectilor din Paris pentru a face valva si pentru a incerca sa ii determine pe sotii Ceausescu sa renunte la ideea de a o darama. Dupa aceea le-au spus ca nu au cum sa o scoata. Elena Ceausescu avea mania sa nu se foloseasca roabe. Intrarea in incinta era prea joasa si nu se putea intra cu camionul. Elena Ceausescu avea o manie cu praful. Nu dorea sa se faca praf. Cand mergea intr-o vizita se punea in genunchi ca sa verifice daca este praf sub mobila. Palatul era gata si cum sa mute biserica ? Au zis ca vor chema pe generalul pompierilor sa ude tot timpul.

Arhitectul Roguski i-a scris atunci Patriarhului si i-a dat un raspuns neasteptat : Biserica manastirii Cotroceni nu apartine bisericii ortodoxe romane. Va rugam sa va adresati comisiei de monumente. Pe vremuri exista o comisie de restaurari cu unii dintre cei mai buni artisti din Romania. A existat si un trust care cu un an inainte a fost desfiintat. Patriarhul se facea ca nu stie ca acea comisie de restaurare de monumente nu mai exista. Biserica manastirii Cotroceni nu apartine de biserica ortodoxa romana… acesta a fost raspunsul sau. Iar Roguski i-a raspuns telefonic « ca nu stie ca Partidul Comunist Roman este proprietar de biserici ».

Biserica a fost daramata cu meseriasi. Daca doreau sa o refaca oricum ar fi trebuit demolata pentru ca a fost distrusa de cutremur.

Absida era descarnata cu mai mult de jumatate de metru. Trebuia daramata si refacuta. La daramare au fost chemati o serie intreaga de muzeografi si arheologi. Biserica fusese profanata de cel putin opt ori. Cei care au profanat cel mai tare biserica a fost armata lui Tudor Vladimirescu care a facut bivuacul armatei la Cotroceni. Soldatii lui au scos pamantul din biserica si s-au grabit asa de tare incat dand peste osemintele inmormantate acolo nu au scos bijuteriile de pe deget au scos cosciugul cu tot lasand in urma doar capacele. In interior au gasit sapte capete unul peste celalalt. Toate mormintele de sub biserica au fost rascolite. Nu mai era mormantul si osemintele ci sapte capete intr-un colt. Acolo au gasit si scheletul fetei lui Carol I. Carol I a fost ingropat acolo.

Din cauza cutremurului mormintele isi mai schimba pozitia. Si asta poate explica o anumita dezordine. Biserica avea piatra tombala se stia cine e ingropat acolo insa nu se stia cui apartineau capetele. Au fost introduse in cutii cu catifea rosie si au fost botezate dupa numele pietrelor tombale insa nu se stie daca ele corespund numelor. Roguski a dorit ca aceste cutii sa fie ingropate langa o biserica din acelasi timp, corespunzand aceleiasi perioade istorice. A cerut Patriarhiei sa le duca la biserica de la Mogosoaia. Patriarhia nu a permis nici la Mogosoaia nici la alte biserici. In concluzie a stat timp de opt luni de zile cu acele cutii mici in birou asteptand un deznodamant firesc. Cu asentimentul preotului de la biserica Fundenii Doamnei, au scos pavimentul din biserica si au pus o piatra tombala cu scrisul in jos ca sa nu se stie. Capetele apartin domnitorilor din perioada Cantacuzinilor. Au gasit un mormant de copil care nu aparea. Fostul director al Muzeului Bucuresti cel care a urmat dupa Florian Georgescu, domnul Panait, scria intr-un evangheliar ca era trupul unui copil de voevod care a murit de « oftica » adica de tuberculoza.
Atunci cand s-a daramat biserica, pentru ca nu s-a dat nici un fond pentru daramare, Roguski a facut o deturnare de fonduri dupa cum ne-a marturisit, a alocat bani pentru a scoate piatra, profilele, coloanele din biserica cat si frescele pentru a fi protejate la Manastirea Cernica intr-un depozit, considerand ca pana la urma se va reface. Si mai marturiseste ca refacerea bisericii s-a bazat pe furtul sau de atunci. Dupa ce au sapat, Elena Ceausescu a dorit sa faca in locul bisericii sa faca un bazin. A trebuit sa o minta ca daca face un bazin se inunda subsolul, pentru a putea pastra fundatia bisericii si a salva forma sa initiala. Noua biserica s-a refacut pe vechiile fundatii. Dupa un timp de la Revolutie, fostul sef de santier de la Cotroceni, a refacut pe banii sai biserica, dar nu sub forma de biserica ci sub forma de osoar. Era o nava centrala unde s-au repus osemintele cu pietrele tombale deasupra. Acestea din urma au ramas la Cotroceni pentru a fi utilizate ca exponate de muzeu si asa au putut fi recuperate. Noul Patriarh a refacut biserica biserica. Catapeteazma bisericii a fost luata de pe vremea lui Ana Pauker a fost luata pentru a fi dusa la un muzeu religios la Mogosoaia care a fost desfiintat si el. Catapeteazma a ajuns la Muzeul de Arta a Romaniei. Si a fost luata de la Muzeu si pusa la biserica. Intr-o biserica noua a fost pusa catapeteazma tratata pentru a fi expusa. Acest lucru o va distruge in timp pentru ca acea cladire noua este umeda. Asta inseamna ca ar trebui golite muzeele pentru a fi repuse exponatele la locul lor initial ?
In aripa noua a Palatului, acolo unde se afla administratia prezidentiala, ar fi trebuit sa se afle biroul lui Ceausescu , sala de primire, salile de spectacol, sala mare Romania, sala de teatru, iar la etajul doi apartamente private. Dormitorul lui, dormitorul ei, salonul lui, salonul ei, baile, camera pentru copii sau pentru invitat.

Cladirea a fost realizata cu influente Brancovenesti si stil italian.  Iar despre mobilier , in Romania nu exista un stil romanesc mai vechi de 300 de ani.

Lui Ceausescu ii placea arhitectura incarcata. El evalua munca . Cu cat era mai sculptata cu atat se muncea mai mult. Nu aprecia arhitectura simpla. Exista si ceva influente de stil baroc in constructia palatului. Toate aceste Sali exista in continuare. In cadrul zilelor deschise ale Palatului Cotroceni publicul a putut vedea aceste incaperi din partea noua a Palatului.

Pentru decoratiuni s-a folosit si piele care a fost lucrata special pentru Palat. Piele de gen Cordoba. Un singur om a stiut sa lucreze pielea in stil clasic. Pielea era desenata, peste ea se presa cu un ac inrosit care nu strapungea pielea ci o presa pe o foaie aurita. Greutatea consta in faptul ca nu se poate vedea si nu se putea corecta. Deci nu se putea gresi. O singura doamna stia sa lucreze pielea pe desene facute de arhitectul Roguski.

Au fost facute fete de masa cu broderie de mana care au fost realizate intr-un an si jumatate. Aceste fete de masa erau realizate de mai multe persoane.

Palatul Cotroceni se afla pe doua zone din punct de vedere al rezistentei la cutremure. In general zonele inalte sunt mai rezistente. Bucuresteanul nu isi da seama ca Bucurestiul este un fel de mica Roma pentru ca are 7 coline : cum este Cociocul, Vacarestii, Radu Voda, Patriarhia, Mihai Voda (casa poporului) si Cotroceniul. Aceste coline nu se pot vedea.

Bisericile erau puse in general pe deal ca sa se vada mai bine.

Partea de jos nu era favorabila constructiilor pentru ca era foarte umeda. Pe vremuri Dambovita trecea prin fata Cotroceniului si se ducea departe, inainte sa isi schimbe cursul. A ramas o balta mare din Dambovita, lacul Cismigiu este o balta a Dambovitei, lacul Tineretului este o meandra a Dambovitei. In concluzie sub paman este o panza de apa. Mai mult inca, in partea de Sud a Palatului Cotroceni, pe la intrarea neoficiala, unde era gara Cotroceni, era un izvor care cobora pana in poarta de la intrare in Cotroceni. Au refacut si acest izvor, o apa care se ridica cu pompa. Tot in deal, langa intrare, pe vremuri in Bucuresti era un tunel, Tunelul Tudor Vladimirescu care incepea in Cotroceni si mergea pana la Gara Filaret. Tunelul era facut pentru a scapa orasul Bucuresti de diverse invazii. Era inalt de patru metrii si lat ca sa treaca doua carute. De-a lungul anilor s-a prabusit. In zona de la Razoare o bucata din tunel era folosita ca si crama mare. Cand s-a facut metroul, au descoperit diverse tronsoane din acest vechi tunel. Era un tunel arheologic. Este o parte veche a Bucurestiului care initial se afal in afara Bucurestiului. Inainte Bucurestiul se intindea de la Obor pana la Palatul Cotroceni, mergea pana la Parcul Carol in Sud si in Nord mergea pana la Muzeul Taranului Roman. Tot ce s-a facut este in partea extinsa a Bucurestiului care s-a dezvoltat ilogic ca si pozitie.  Nu are un curs de apa important, la intersectia unui drum comercial important. Bucurestiul s-a facut pe locul unei paduri pentru ca salvarea romanului a fost in general padurea. Alt argument este distanta dintre Capitala si Dunare circa 60 de km si distanta pana la granita de Nord care este de in jur de 1200 de kilometrii. Nu este o capitala centrala.  Din aceasta cauza Bucurestiul nu poate fi un oras frumos.  Hausmann pe timpul lui Napoleon al III-lea, a daramat in Paris 104 biserici pentru a constru Parisul pe care il vedem astazi.  Nu se poate construi o metropola fara astfel de sacrificii. Lucrarile de sistematizare presupun daramari.  In timpul lui Ceausescu au fost facute 28 de bulevarde. Pe vremea aceea nu se pune problema ca oamenii sa aibe posibilitatea de a cumpara atatea masini. Orasul nu este construit pentru a avea atata circulatie. Nici zona Cotroceniului nu are sanse de sistematizare. Cotroceniul este putin excentric fata de restul Bucurestiului. Din cauza ca planul lui Ceausescu nu a fost dus la indeplinire cel cu insula din Nordul Bucurestiului dar si marele centru de la Gara de Nord unde urma sa faca un centru economic si ministere industriale. Si Casa Poporului, Palatul Cotroceni si Gara de Nord ar fi trebuit sa fie legate de trei mari bulvarde.  Insa Ceausescu a murit si nu a putut realiza cel de-al treilea proiect. Astfel Cotroceniul a ramas putin excentric.
Arhitectura Cotroceniului este o arhitectura adecvata terenului, pentru ca are case rezonabil de inalte care nu depasesc 4 nivele.

Cotroceniul a fost mereu un cartier frumos si elegant. El era populat de functionari pentru ca boierimea statea la tara. Erau construite case numite ieftine pentru mica functionarime. In anii 30 erau realizate constructiile zise moderne. Cartierele erau aerate cu zone verzi. Cotroceniul era un cartier de vile cu gradini si pomi. Multe din spatiile verzi au fost distruse cu acid pentru a fi puse masinile. Cotroceniul a pastrat o mare parte din felul in care era planuit Bucurestiul. Au ramas gradinile si pomii si in mare parte casele cu doua maxim patru nivele. Cotroceniul este un cartier vechi. Constructiile s-au oprit prin anii 40 . Ultimele cladiri sunt cladirile de la baza Academiei Militare destinate militarilor si familiilor acestora. Academia Militara era a doua constructie importanta din cartier dupa Palat. Ea a fost costruita de arhitectul Duiliu Marcu care a facut CSP-ul de pe Calea Victoriei, Palatul CFR, Ministerul de Externe actualul Consiliu de ministrii. Zonele din afara Cotroceniului erau teren agricol. Ceausescu nu a darmat nimic in zona din afara Cotroceniului. Zona are Gradina Palatului, Gradina Botanica si Dambovita cu platanii si teii de la malul ei. Speram ca zona Cotroceniul sa nu devina prada « arhibanilor » adica a arhitectilor in cautarea banilor.

 

Cladirea de langa Cotroceni care trebuia sa fie un sumum al muzeelor a fost in teorie multe lucruri… din Muzeul a devenit Mall. Din Palat au facut Muzeu, din Casa Poporului s-a facut Muzeu de Arta Moderna…

  • Acest articol a fost publicat în Cultura. Salvează legătura permanentă.

    Comentariile nu sunt permise.