Uniti pentru a salva cladirea scolii franceze din Bucuresti

 

 Anna de Noailles

Fondata in anii 1920 de catre Uniunea Francezilor din Romania pentru elevii membrilor „coloniei”. Supervizata in acea vreme de catre Directorul Misiunii Universitare Franceze, Inspectorul Academiei franceze in Romania. S-a dezvioltat pentru a primie copii membrilor  si reprezentantilor Frantei in Romania si apoi in anii 1940 a inclus si copii romani. Acestea sunt bazele scolii franceze de azi si inceputul istoriei Liceului Francez Anna de Noailles, asa cum o stim acum, din strada Christian Tell nr.22.  

 

 

De curand am aflat ca terenul scolii franceze din Bucuresti de pe Strada Christian Tell urmeaza sa fie vandut  impreuna cu frumoasa cladire centrala monument istoric.

Nu demult, inauguram placa dedicata primului director al actualului liceu Anna de Noailles, Georges Dementhon. Am avut ocazia sa ne intoarcem in timp si sa ne intalnim cu fostii elevi ai scolii din toate timpurile, oameni care au astazi 70 de ani. Fiecare dintre noi facem parte din istoria acestui loc care a crescut sub ochii nostri. Gratie taxei de scolarizare platita de parintii fiecaruia dintre noi, sediul scolii s-a dezvoltat, putand primi din ce in ce mai multi elevi in fiecare an. Pana la un moment dat cand numarul elevilor a devenit prea mare pentru spatiul initial. Acum cativa ani scoala impreuna cu Ambasada Frantei au decis sa se mute si au inceput sa construiasca cladirea si spatiile unei noi scoli. Noua scoala ,departe de centru, dupa modelul scolii Americane, este prevazuta cu spatiu dedicat sportului, o cantina pentru elevi, si suficiente clase pentru a include toti elevii de la gradinita pana la clasa a XII-a. Insa nimic nu prevestea vinderea actualului sediu care urma sa fie folosit de proprietar ( Ambasada Frantei) in alte scopuri, culturale sau administrative.

Atunci cand am vorbit cu fostul director al scolii franceze, l-am intrebat despre destinul cladirii si ne-a confirmat ca un va fi vanduta. De curand am aflat ca Ambasada Frantei cauta cumparator. Este, cert, dreptul ei sa vanda o proprietate. Dar costurile aceste vanzari sunt platite de Bucuresti, de bucuresteni, de fostii elevi si de parintii lor. Dupa o discutie cu alti fosti elevi ai scolii ne-am dat seama ca vanzarea proprietatii inseamna mai mult decat o vanzare din care Ambasada isi scoate o parte din investitia facuta pentru realizarea noului sediu. Repet, nu contestam dreptul moral si legal de a vinde ceva ce ii apartine. Insa cand privim la ce se intampla cu casele monument istoric din Bucuresti, este lesne de inteles de ce ne-a cuprins ingrijorarea. In Romania nu exista o lege stricta cu privirea la conservarea elementelor de patrimoniu arhitectural. Nenumarate case vechi, patrimoniu arhitectural al capitalei, au fost daramate si inlocuite cu blocuri de birouri sau de locuinta pentru oameni instariti. In ipoteza in care in locul scolii franceze s-ar cladi un astfel de bloc, cu siguranta nu am avea acces la un apartament din cauza pretului exorbitant. Dar noi spunem « Doamne fereste ! » pentru ca ne dorim ca inainte de a pecetlui soarta acestui monument istoric, Ambasada sa reconsidere vanzarea sau cel putin sa accepte negocierea cu un proprietar responsabil care sa pastreze cladirea principala intacta. Ambasada nu a realizat poate, ca vinderea acelui spatiu inseamna de fapt, condamnarea la disparitie a unei cladiri de patrimoniu.

In Franta noii proprietari ai unei astfel de cladiri sunt obligati de lege sa pastreze cladirea intacta si in cazul in care doresc sa realizeze modificari, ei au nevoie de aprobarea Primariei Parisului si a comisiei de evaluare a monumentelor istorice. In Franta nu este de glumit cu astfel de probleme si amenzile sunt usturatoare in cazul in care legea un este respectata.

Legea patrimoniului exista in Franta de la 1789 . Prosper Merimee, este cel care la 1840 a decis ca aceste obiecte de patrimoniu sa fie inventariate. In Romania anilor 2013 aceasta lege inca nu functioneaza, lista obiectelor de patrimoniu, respectiv, patrimoniul cultural material, este incompleta. Iar aplicarea unei legi laxiste in ceea ce priveste o situatie cum este a noastra… asa cum va puteti imagina este total ineficienta. Banul este mai presus de toate… sau cel putin asa se zice. De aceea am creat o petitie pentru a sustine cauza noastra. In trei zile am strans deja 290 de semnaturi si lista continua sa se mareasca gratie tuturor celor care au inteles importanta acestei scoli pentru noi, importanta istoriei ei si mai ales ca acesta cladire din Christian Tell nu este numai a noastra a tuturor elevilor si fostilor elevi in virtutea anilor petrecuti acolo si a sumelor investite in ea, dar si a Bucurestenilor. Ne dorim sa o salvam de la disparitie pentru noi dar si pentru urmasii nostri care merita sa ii cunoasca istoria. Actualul sediu al Liceului francez Anna de Noailles este un simbol al relatiilor stranse dintre Franta si Romania, este un simbol al prieteniei dintre aceste doua tari si a lagaturii stranse dintre aceste doua culturi. Cladirea din Christian Tell este un simbol, ea este ancora francofoniei in Bucuresti. De aici au plecat spre noi orizonturi romani si straini deopotriva, care au luat cu ei, cultura franceza si o poarta spre noi culmi. Poate ca pentru unii, aceasta scoala nu a fost decat o scoala ca oricare alta. Dincolo de sentimentele, emotiile si amintirile fiecaruia dintre noi, gratie acestei scoli  asa cum este ea azi, asa cum a fost mereu, putem spune ca avem ceva in comun. Intr-adevar, ceva ne leaga pentru totdeauna de acest loc.  Cladirea din Christian Tell un este numai un sediu de scoala, nici numai proprietatea Ambasadei Frantei, nici chiar numai o cladire care apartine patrimoniului cultural al Bucurestiului. Ea este un loc de memorie, un simbol. Ea este istorie!

Asa ca va rog sa sustineti cauza noastra si sa semnati petitia pentru a salva aceasta frantura de istorie care ne apartine si care ne este atat de draga.

http://www.avaaz.org/fr/petition/Preserver_les_locaux_du_Lycee_Francais_Anna_de_Noailles_de_Bucarest/?cNTeFeb

 

Acest articol a fost publicat în Cultura, Educatie, Idei. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *