Marturisesc ca mi se pune pata pe detalii. Sunt, de obicei cu capul, in nori insa din cand in cand atentia mea se indreapta spre un detaliu si ca un caine de paza il prind intre colti si nu il abandonez pana nu gasesc ceva nou care sa-mi potoleasca curiozitatea si/sau interesul.
Vestea cea buna este ca nu sunt singura, numai ca fiecare are alte elemente declansatoare in functie de educatie, ocupatie, interese, istorie personala si asa mai departe.
Vestea proasta este ca in momentul in care ma concentrez asupra unei teme care imi da de gandit, in general conchid ca am dreptate. Asta nu ma face fericita intrucat nu tot ce initial banuiesc eu a fi adevarat este si ceva pozitiv. Asta inseamna ca despicatul firului in patru, uneori, are ca rezultat o oarecare revolta interioara. Deseori aceasta din urma merita impartasita. Cred ca publicul trebuie sa stie framantarile mele. Nu pentru ca framantarile mele sunt mai importante decat cele ale altor persoane. Dimpotriva, cred ca undeva in sinea voastra si voi aveti aceleasi framantari dar mai putin timp, energie, dorinta sau elocventa pentru a le face publice.
Nu-mi ofer serviciile din modestie si pentru ca sunt constienta ca romanul intr-adevar s-a nascut poet, iar cei cu educatie detin uneltele necesare pentru a se exprima cu gratie.
Acest preambul este esential pentru a explica de ce anumite subiecte care par a fi initial absolut triviale, pe mine pur si simplu ma fascineaza. Poate ma ocup si de ele pentru ca am un raspuns sau macar o propunere de raspuns la intrebarile starnite de aceste lucruri in aparenta triviale.
Este dreptul si in acelasi timp obligatia noastra sa reflectam la subiectele sociale. Din acest motiv exista expresia „interes public”.
In ultima vreme am gasit cateva subiecte care pur si simplu nu ma parasesc orice as face. Pur si simplu revin in atentia mea si nu-mi dau pace.
Primul este strada Constantin Marinescu din sectorul 6 care leaga Drumul Sarii de cartierul Drumul Taberei. Unii ar fi tentati sa creada ca este vorba despre un subiect atat de pasionant si de suculent incat pura placere ma impiedica sa-i redau libertatea pentru a sfarsi in neant sau pentru a alerga pasnic pe pajistile spinoase ale uitarii. Acea idee este departe de adevar.
Acest subiect ma preocupa intrucat de cand locuiesc in zona, printre alte neplaceri carora sunt supusa zilnic se numara si aceasta strada, sau mai bine zis conditiile in care aceasta strada functioneaza.
Vedeti voi, din marturiile vecinilor care locuiesc aici de cand se stiu, aceasta proiectul embrionar al acestei strazi a inceput pe vremea „raposatului” si a fost dus la termen de nimeni altul decat fostul Primar General al Capitalei doctorul Sorin Oprescu. Ideea in sine, daca nu brilianta, avea cel putin meritul de a fi practica: adica usurarea traficului rutier dinspre cartierul supra-populat Drumul Taberei (si inprejurimi) spre centrul orasului si aiurea. Rezultatele insa lasa mult de dorit. In primul rand, in apropiere de intersectia cu Drumul Sarii este fabricata o bifurcatie printr-un triungi ( sau ce a mai ramas din el) care initial era marcat cu un stalp care semnaliza existenta sa pentru toti participantii la trafic. Din nefericire, nenumaratele accidente produse de suma mai multor factori a dus la disparitia indicatorului: lipsa de iluminare a strazii, viteza excesiva, lipsa de limitare a vitezei, lipsa de opritoare de viteza, lipsa altor indicatori premergatori care sa le permita soferilor sa anticipeze existenta triunghiului. Toate aceste elemente – adica slaba gestiune a traficului in aceasta zona- au dus si duc in continuare la accidente repetate in toiul noptii. Pe mine personal ma afecteaza sa aud in fiecare noapte masini izbindu-se cu forta de acel rest de triungi care sunt premergatoare injuraturilor, uneori aparitia politiei rutiere din Sectorul 6, claxoane. Nu numai ca este imposibil sa dormi in pace cand are loc un astfel de vacarm, este stresant si daunator nervilor deja intinsi ai locuitorilor din zona care credeti-ma: mai au si probleme personale de care nimeni nu se ingrijeste. Si de ce s-ar ingriji? Statul Roman nu este responsabil pentru nimic: nici pentru pensiile mici sau aprope inexistente, nici pentru iluminarea corecta a strazilor pentru protectia populatiei, nici pentru sistemul sanitar, nici pentru bugetul politiei care dupa propriile lor marturii nu au bani nici pentru benzina esentiala pentru a se deplasa acolo unde este nevoie de reprezentantii sai… Statul Roman nu este responsabil nici pentru primariile carora le ia ani, decenii ca sa repare o amarata de strada, sau pentru a raspunde unor solicitari repetate din partea cetatenilor care au votat sau nu pentru o administratie locala mai buna… Ups! Scuze, doream sa spun administratie locala existenta. Am ajuns sa ne rugam, post alegeri, pentru un semn ca administratia locala exista. Poate sunt eu prea exigenta cu sistemul care dupa parerea mea esueaza de 9 ori din 10. Sunt generoasa, stiu. Sa presupunem ca acel 1/10 reprezinta raspunsul dupa numeroase mandate si nenumarate solicitari cu timp de raspuns … ani de zile… si cu timp de rezolvare intre ani de zile si… niciodata.
Oare ma insel gandind ca sistemul este laxist? Este asa de obisnuit cu laxative incat este incapabil sa se abtina in mod repetat atunci cand vine vorba de cetateni si de drepturile lor.
Din cate stiu eu Romania inca mai are o Constitutie ( fie ea anemica) si un set de legi (fie ele obeze si pline de „E-uri”)… Ah si sa nu uitam Drepturile Omului! Ce cascata sunt! Era sa uit de Drepturile Omului! Scuze! Probabil Statul Roman este miop si nu vede bine Drepturile Omului pentru ca vin de asa de departe. Printre drepturile acelea ascunse intre straturile de grasime ale sistemului exista si Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul la un mediu sanatos. Este de la sine inteles ca aceste drepturi nu sunt respectate in acest caz.
Inca nu mi-am pierdut inocenta in ciuda nenumaratilor ani petrecuti pe bancile scolilor si pe Pamant. Copilul din mine intreaba neincetat: „da de ce?”
De ce avem reguli si legi daca Statul care ar trebui sa le protejeze, sa le respecte, sa le puna in practica, sa le garanteze supravietuirea… Statul nu e in stare sa le insufleteasca macar la microscopicul nivel uman de bun simt. Da de ce?
Nu stiu de ce de ani de zile nu se face nimic in ceea ce priveste iluminatul strazii Constantin Marinescu. Nu stiu de ce nu se face nimic in ceea ce priveste triunghiul bermudelor a traficului de pe aceasta strada. Nu stiu de ce este nevoie de nenumarati cetateni ( locuitori ai zonei sau din alte locuri, pur si simplu in trecere), parti vatamate, trebuie sa sune in mod constant la politie si primarie pentru a obtine o rezolvare acceptabila si pe termen lung in ceea ce priveste O strada!
Sunt convinsa ca nu este singura strada cu probleme, desi pare a fi un caz unic, izolat, usor de uitat, usor de neglijat. Altfel cum am putea explica iepurasii gigantici de Pasti- decoratiuni fantasmagorice ale Primaritei Firea? Sa nu mai vorbim despre „concursul balcoanelor”. Bucurestiul, Capitala Europeana in anul de gratie 2017 nu mai are, dragi concetateni, absolut nicio problema de rezolvat in afara de problema decorului.
Suna redundant, repetitiv, poate chiar obsesiv (cu toate acestea are meritul literar de a reda o stare de spirit) dar oare cat timp va le va lua autoritatilor sa se autosesizeze in acest caz care a provocat dincolo de stresul si nemultumirea locuitorilor zonei, nenumarate pagube?
Vreau sa stiu care este data la care Statul, Primaria Generala, Primaria de Sector si Politia isi propun sa rezolve aceasta situatie in virtutea Drepturilor Omului, a Constitutiei si nu in ultimul rand al Bunului Simts. Nu de alta, dar vreau sa stiu daca este cazul sa strang bani pentru sarbatorirea reusitei… sau daca trebuie sa traiesc si sa mor sperand.
