Recalibrare nationala sau anatomia sufletului

Oare dragostea bate frica?

As vrea sa cred ca nu este nimic mai presus de dragoste. Acest sentiment pur care se naste odata cu noi sau care poate ca a existat mereu si va dainui dincolo de noi (trupul).
Probabil ca trebuie sa calatoresti mult si departe in timp si spatiu ca sa intelegi ca suntem facuti din energie iar absolut tot ce este dincolo de aceasta energie nu sunt decat experiente pe care le luam cu noi numai atata timp cat ne este permis sa avem memorie.
Sufletul, spiritul, energia s-au nascut odata cu dragostea iar frica vine si pleaca sau ramane in noi numai atata timp cat avem o constiinta.
In acest caz, dragostea bate frica intrucat dragostea este permanenta.

Oare sufletul bate mintea?

De ce trebuie sa ne gandim la o lupta si sa privim subiectele ca pe doi sportivi intr-un ring de box ?
Astfel mi-am imaginat eu povestea. Mintea nu face diferenta intre realitate si imaginatie. Asadar pentru mine, in acest moment sufletul si mintea sunt doi gladiatori intr-o arena romana si se bat pe viata si pe viata ( nu pe viata si pe moarte). Ambii vor sa castige teren si sa se manifeste in acest univers ( poate unul dintre multiplele universuri in care ne manifestam de-odata).
Sufletul este mai batran si are o privire de ansamblu. Sufletul are secrete pe care mintea nu le cunoaste. Sufletul este vesnic…
Sufletul castiga.

Daca dragostea izvorata din suflet castiga si frica izvorata din minte pierde, daca sufletul insusi castiga si mintea pierde… atunci adevarata noastra lupta interioara ar tebui sa aiba o concluzie evidenta. Nu avem de ce sa purtam lupte deja pierdute. Asa este firesc, sa ne ascultam sufletul si sa ignoram orice alte voci care cauta sa ne capteze atentia.
Atunci ma intreb de ce continuam sa ascultam in afara noastra, acele voci dusmanoase care ne cer sa ne desprindem de esenta insasi care ne da viata ?
Asa am fost invatati. Ti s-a spus macar o data « sa te gandesti de doua ori », « gandeste-te mai bine »… etc ?
Care este primul lucru pe care il facem cand suntem in masina sau pe drum? Ne ascultam gandurile? Punem muzica? Stam in tacere si ne ascultam sufletul?
In primul caz ascultam mintea nu sufletul. In al doilea caz ascultam orice ne amorteste si mintea si simturile. In al treilea caz… Mai e loc pentru a treia varianta ?
Prezentul fluid in care ne aflam imi spune ca da.



Ma uit la oamenii care au iesit in Piata Victoriei si-mi pun si eu aceeasi intrebare pe care si-au pus-o multi. De ce au iesit oamenii in strada ? De ce acum ? Cred ca pentru un moment mintea lor s-a intalnit cu sufletul si s-au pus de acord. Mintea poate ca ar mai fi tolerat nedreptate, tristete, dezamagire, frustrare… dar sufletul nu a mai putut sa se abtina. Pur si simplu sufletul nu a mai acceptat.
Vi se pare amuzant ca-mi imaginez sufletul si mintea ca pe niste lucruri vii, animate si capabile de ratiune si simtire, capabile de stocare a informatiilor ? Pentru ca mintea nu face diferenta intre realitate si imaginatie , hai sa presupunem ca ceea ce imi imaginez eu este valabil pentru toti, pentru o clipa doar.
Sufletul nostru intelept este si protectorul nostru. Poate mintea sa adoarma, sa lesine, sa plece la plimbare insa sufletul acesta incapatanat sa ne tina in viata si sa ne faca fericiti preia comanda… de fiecare data.
Atunci cand mintea noastra ne spune ca mai putem rezista un pic sau invers ! Ne spune ca nu mai putem deloc… Sufletul este acolo pentru a ne spune ca orice ar zice mintea , el, sufletul, va fi mereu cu un pas inainte.
Asa cum traim propriile noastre lupte individuale… pana cand mintea in sfarsit intelege ca nu decide ea in acest « regim » pe care il putem numi « univers » de exemplu ; lafel se intampla si cu luptele sociale, luptele de grup, constiinte care rezoneaza pe aceeasi frecventa, suflete care rezoneaza pe aceleasi unde. Constientul colectiv sau fuziunea vibratiilor sufletesti ne duc spre meleaguri nebanuite si imposibil de prevazut de minte.
Cred ca fenomenul #Colectiv si fenomenul #PiataVictoriei s-au transformat intr-o realitate palpabila sau intr-o energie vizibila si manifesta deoarece sufletul fiecaruia dintre noi a vibrat in acelasi moment pe aceleasi note iar mintea ne-a fost de prisos… din acel moment nu ne-a mai fost lene, nu ne-a mai fost frig, nu ne-a mai durut nimic, nu am mai avut motive peste motive sa nu facem, sa nu intelegem, sa nu spunem ceea ce simtim, sa ne lasam dusi de nas si calcati in picioare…
Sufletul nu ne permite sa ne lasam calcati in picioare. Daca mintea si egoul nu si-au facut meseria de a ne pazi de acest pericol… ei bine sufletul va fi mereu acolo ca ultima solutie. De ce ultima ? Pentru ca sufletul are secrete pe care mintea nu le cunoaste.
Daca mintea noastra e un soi de Parlament, atunci sufletul… este un soi de serviciu secret ,care face pentru om, tot ce nu reusesc toate serviciile secrete din lume puse laolalta sa faca pentru tara lor.
Sufletul bate mintea…
Te-ai convins ?
Adica cum ? O ordonanta de urgenta a reusit sa scoata oamenii in strada asa … pur si simplu ? Tot iti mai pui intrebari desi ai aflat ca sufletul bate mintea ? Credeam c-am stabilit acest adevar.
Raspunsul este afirmativ. Acest fenomen a reusit si exista din cauza ca sufletele romanilor au luat puterea si mintile lor s-au desteptat din somnul indus de pastilele manipulatoare ale televizoarelor hipnotice. Sufletele au decis sa desparta mintile de drogul lor preferat si trenul bine construit de ani de zile a deraiat urmand calea pe care cu totii am fi luat-o daca in loc de tren luam masina, bicicleta sau daca o luam pe jos spre destinatia dorita.
Asistam la o trezire colectiva care este inevitabila si mult asteptata de cei putini care au reusit sa se mentina treji, in ciuda conditiilor adverse.
Am simtit trezirea colectiva odata cu #colectiv, si o simt din nou cand ma uit la oamenii din #PiataVictoriei.
Fenomenul care dureaza deja de mai bine de doua saptamani este mai puternic daca constientizam faptul ca oamenii din piata nu au fost platiti sau obligati sa iasa. Aceasta libertate de expresie, atat de mult dorita si bine asumata de cei din strada, creaza un momentum excelent pentru a duce mai departe schimbarea pe care constientul colectiv si-o doreste de ani de zile.
Este o chestiune de destin. Cel putin asa imi place mie sa cred ca undeva acolo este ceva mai presus de toate si de toti si ca indiferent de cat haos pot crea niste minti, acestea din urma vor pierde in mod inexorabil in fata sufletelor insetate de a se manifesta liber si de a-si indeplini misiunea.
Poate ca ne-a fost frica, dar noi romanii nu am fost niciodata un popor las.
Poate ca am fost dezamagiti pentru ca am fost tradati.
Poate ca am fost tristi pentru ca am pierdut multe lupte.
Insa … mintea nu ne mai sta in loc iar sufletele noastre ale romanilor vibreaza din nou, in mare parte, in unison, pe aceeasi frecventa si cu aceeasi sete de realizare de manifestare in plan uman, aici si acum.

Acest articol a fost publicat în Cultura, Educatie, Idei și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.