Cat dureaza un seism intelectual si de unde porneste ?
In primavara anului 2008 a avut loc un astfel de seism intelectual. Un profesor de istorie medievala al Ecole Normale Superieure din Lyon, specialist in secolul XII si i cavalerii teutoni care nu era cunoscut decat in cercul restrans academic specializat in istorie medievala, scria o carte care iesea putin din tiparele studiilor sale precedente despre cavalerii teutoni si despre ordinele militare ale evului mediu. A avut curiozitatea de a studia un fragment esential din istoria spiritualitatii europene. Oare Europa datoreaza atat de mult islamului si lumii arabe pentru evolutia sa spirituala asa cum au scris un numar mare de istorici si de intelectuali ? Sylvain Gouguenheim crede ca Europa datoreaza mai putin lumii arabe decat se doreste sa se creada, si a incercat sa argumenteze acest lucru in deja prea controversata carte Aristote au Mont Saint Michel. Unul dintre argumente este rolul jucat de Jacques de Venise si calugarii abatiei Mont-Saint-Michel in traducerea textelor grecesti in limba latina.
La foarte scurt ti
mp dupa aparitia cartii profesorului Gouguenheim lumea academica s-a impartit in partizanii tezei sale si adversari. Acestia din urma au semnat trei petitii impotriva autorului care a fost declarat islamofob. Ca urmare a multiplelor dezbateri si colocvii organizate impotriva cartii si a autorului acesta si-a pierdut locul in laboratorul de cercetare a Scolii Normale Superioare din Lyon si a avut de indurat o serie de atacuri si amenintari ca pana la urma sa fie declarat mai mult sau mai putin oficial persona non grata. Au fost semnate trei petitii impotriva sa, dintre care una publicata de cotidianul Liveration si semnate de cinci zeci si sase de cercetatori care il acuzau de rasism cultural, si o a doua petitie semnata de peste doua sute de studenti si angajati ai Scolii Normale Superioare din Lyon, solicitand o ancheta amanuntita a autorului.
Ce-i reproseaza adversarii? Au fost lansate doua teorii contradictorii. Pe de-o parte i s-a reprosat ca tot ce a scris in carte era deja cunoscut si ca volumul nu aduce nimic nou, pe de-alta parte au argumentat ca informatiile din carte sunt false.
Sylvain Gouguenheim a precizat ca nu-l prezinta pe Jacques de Venise si pe ceilalti traducatori ai textelor filosofice grecesti din prima jumatate a secoluli al- XII-lea ca fiind necunoscuti. Ei au tradus direct din greaca in latina texte filosofice, stiintifice sau medicale. Gouguenheim a vrut sa sublinieze faptul ca in manualele scolare si universitare de baza aceste personaje lipsesc cu desavarsire, iar studiile historicilor despre modul de difuzare al acestor traduceri, sunt foare putin difuzate. Autorul reproseaza specialistilor din domeniu ca retin in culegerile pe aceasta tema, doar traducatori care au tradus din araba in latina, cum a fost Gerard de Cremone, in a doua jumatate a secolului al- XII-lea, sau pe traducatorii crestini sau evrei prezenti la Toledo in perioada Recuceririi crestine in Spania dupa 1150.
La Paris am intalnit un personaj retras, marcat de evenimente si de consecintele neasteptate ale cartii sale. A acceptat totusi sa imi acorde un interview pentru ca are sentimentul ca intelectualii din Europa de Est i-au fost alaturi in momentele dificile de dupa scandal.
„Ma asteptam sa existe dezbateri despre cele spuse in carte, nu am pretins niciodata ca sunt un expert al islamului si am fost deschis sa-mi recunosc greselile din carte atunci cand mi s-a dovedit argumentat ca ma inselam” a marturisit autorul.
I. S -O sa va rog sa revenim in trecut la inceputul acestui scandal. Ce s-a intamplat dupa publicarea cartii?
S. G.- Au existat trei petitii diferite in lunile aprilie-mai 2008. Au existat doua colocvii organizate impotriva cartii Aristote au Mont Saint Michel si impotriva mea. Primul colocviu a avut loc la Sorbona si a durat o zi intreaga. Nu am fost invitat si nimeni care era de acord cu mine nu a fost invitat sa participe. Un alt colocviu a avut loc in octombrie 2008. De data aceasta a durat trei zile si a avut loc la Scoala Normala Superioara din Lyon. Au fost invitate trei zeci si cinci de persoane si am fost si eu in ultimul moment invitat sa particip. Am refuzat sa ma duc pentru ca am considerat ca nu era vorba de un colocviu ci de un tribunal intelectual. As fi fost singur impotriva trei zeci si cinci de persoane.
I. S.-Cum s-a desfasurat activitatea dumneavoastra profesionala in cadrul acestei institutii dupa aceste colocvii ?
S.G -Am fost izolat in meseria mea. Oamenii pur si simplu nu imi mai vorbesc. Specialitatea mea este Germania din Evul Mediu, ordinul teutonic, Polonia, ordinele militare, cavalerii templieri. Specialistii si cei interesati de domeniul meu de cercetare au pastrat legatura cu mine. Recunosc ca am avut si foarte multi sustinatori insa in mediul istoricilor specializati in studiul Evului Mediu, cercul s-a inchis, lasandu-ma in afara lui. Mi s-a permis sa imi pastrez pozitia de profesor insa dupa cum bine se stie fiecare dintre profesori este in mod obligatoriu atasat unui laborator de cercetare. In iulie am fost exclus din laboratorul de cercetare din care faceam parte, iar eu am aflat de excluderea mea debea in decembrie 2009. Am primit un document scris semnat de intregul colectiv in care eram informat ca a incetat colaborarea cu laboratorul din motivul ca nu mai lucram cu ei.
I.S.- Vi s-a reprosat ca ati criticat faptul ca Europa ar avea radacini in lumea musulmana. Ati spus ca Europa nu datoreaza asa de mult Islamului…
S.G.- Consider ca Europa s-a dezvoltat foarte mult si singura sau prin contactul cu Bizantul.
Problema este ca in momentul de fata exista in Franta un discurs oficial si cei care sunt impotriva curentului sunt tratati de fascisti sau rasisti.
I.S. – Banuiesc ca v-a fost greu in aceasta perioada. Cine v-a sustinut?
S.G. – Am avut sprijin din partea unor colegi francezi, toti cei care lucreaza pe partea de istorie Crestina a Europei. Specialistii lumi
i Bizantie au fost adesea si ei de acord cu mine. In Grecia de exemplu am fost foarte bine primit. Lumea ortodoxa este in intregime de acord cu mine. M-am bucurat si de sprijin si de spirit de colegialitate nu numai de atacuri. Este intr-adevar o situatie foarte dificila petru ca au existat reactii foarte violente. Presa nu a incetat sa ma atace.
I.S.- Ati fost amenintat ?
S.G.- Da. S-a intamplat si acest lucru, insa au fost mici amenintari in scris carora nu le-am acordat prea mare importanta. Toate acestea mi-au fost adresate mie personal nu si familiei.
I.S – Revenind in prezent, care este situatia in momentul de fata?
S.G.- Acum strategia s-a schimbat. Reactiile violente s-au calmat. Nu se mai aude nimic de mine. Desi am mai scos doua carti de atunci, am fost putin atacat pe internet, pe cateva bloguri. In momentul de fata sunt izolat. Dupa cum va spuneam, strategia s-a schimbat. Nu mai sunt intr-un laborator deci nu mai pot conduce teze de doctorat. In iulie 2009 am fost invitat la un congres al medievistilor. M-am inscris ca sa vorbesc despre Puterea in Evul Mediu si despre cavalerii teutoni. Nu m-am mai dus pentru ca au existat proteste. Nu se dorea prezenta mea acolo si daca ma duceam as fi avut probleme.
I.S – Vorbim despre Franta in anul 2009 !
S.G. – Asa se intampla in Franta ! Uitati de exemplu am fost sustinut de catre un numar mare de colegi polonezi.
I.S.- Adversarii va reproseaza ca informatiile din carte sunt false sau au luat atitudine pentru ca deranjati curentul despre care vorbeam mai devreme ?
S.G – Ambele variante sunt corecte. Exista adesea ambele idei la aceeasi persoana. Sunt pe de-o parte admiratorii Islamului dar mai ales nu iubesc lumea occidentala, critica aceasta lume, democratia, crestinismul. Marea majoritate sunt francezi. Il ataca pe istoricul Fernand Braudel.