Anul muzical 2011 s-a incheiat cu o surpriza de proportii, un cadou oferit de Centrul Cultural al Republicii Ungare in Romania: concertele celui mai iubit dintre pianistii maghiari ai momentului Erdi Tamas.
Tamas a fost invitat la Ateneul Roman pentru a incheia seria de concerte dedicate anului Liszt iar apoi a sustinut un concert extraordinar la sediul Centrului Cultural al Republicii Ungare, cu ocazia sarbatorilor de iarna.
Ceea ce putin dintre voi stiti, este ca acest concert a fost ultimul eveniment organizat de Zoltan Bretter in calitate de director al centrului. Momentul a avut o incarcatura emotionala deosebita deoarece in timp ce imbratisam cu bucurie un artist mai putin cunoscut la noi in tara, ne luam ramas bun de la unul dintre cei mai populari si apreciati directori de institut cultural strain din Romania.
Cu acest prilej l-am rugat pe domnul director Bretter sa ni-l prezinte pe Erdi Tamas si sa aflam ceva despre cela care a primit premiul publicului din Ungaria pentru titlul de cel mai iubit dintre muzicieni. Dupa cum a mentionat Zolta Bretter in repetate randuri „ un soi de Zece pentru Romania, in varianta ungureasca”.
De ce este Erdi Tamas asa de iubit? De ce este cariera sa atat de impresionanta si emotionanta in acelasi timp?
Nascut la Budapesta in 1979, Erdi Tamas a inceput sa studieze pianul la varsta de 4 ani. Succesul a urmat la scurt timp dupa ce a sustinut primele sale concerte. Din cauza unei erori medicale, Tamas a trait mereu in intuneric insa muzica i-a deschis portile spre o lume in care nu era nevoie decat sa simta. Muzica si talentul sau i-au permis sa descopere intr-un alt fel frumusetea lumii. Mentorul si profesoara sa de pian, care l-a urmat pe tot parcursul carierei sale a fost Erika Brecht. Au urmat concerte pe tot continentul european si pe cel american. Carnegie Hall din New York este doar un exemplu.
Toti se intreaba cum a reusit acest tanar sa invete partiturile si sa cante la pian fara sa stie de fapt cum arata un portativ. Profesorii sai de pian au creat o metoda pentru a-i putea facilita aceasta sarcina, iar memoria sa muzicala l-a ajutat enorm.
I.S. Cand ati cantat prima data la pian?
E.T. Este o poveste lunga… Aveam trei sau patru ani, ma aflam in casa familiei, din provincie si am descoperit pianul strabunicului. De atunci am incercat sa caut muzica in tot ce ma inconjura. De exemplu am descoperit ca tramvaiul are o muzicalitate aparte. Prima piesa pe care am cantat-o la pian, v-ar putea surprinde, este Marseilleza. De ce a fost Marseilleza? Nu stiu. Pur si simplu aceasta a fost prima partitura pe care am reusit sa o interpretez la pian.
I.S. Cand ati descoperit ca pianul este mai mult decat un joc, este o pasiune?
E.T. Marele pianist Zoltan Kocsis a aparut intr-oemisiune la televiziune si mama l-a sunat. I-a povestit despre mine si el i-a raspuns ca daca macar jumatate din spusele sale sunt adevarate, trebuie sa ii acorde o atentie speciala acelui copil (adica eu) si a adaugat ca stie pe cineva care ar fi potrivit pentru mine. Era vorba de doamna profesoara Erika Becht. Care ulterior mi-a devenit profesora si cu care si azi continui sa studiez.
I.S. La ce va ganditi cand cantati la pian?
E.T. Atunci cand interpretez o piesa sunt emotionat si primul meu gand este sa incerc sa transmit cat mai bine tot ce inseamna acea piesa pentru mine. De exemplu cand am cantat impreuna cu Kocsis, o compozitie de Chopin, care avea o introducere orchestrala foarte lunga am fost atent sa nu gresesc. Desigur mi s-a intamplat sa mai si gresesc pentru ca ma gandesc mereu la cum ar interpreta marele pianist Zoltan Kocsis partitura respectiva, insa general nu ma gandesc la altceva decat la ceea ce interpretez la pian.
I.S. Ati avut multe concerte si premii, care a fost momentul care v-a marcat cel mai mult?
E.T. Eram la Moscova. Am fost laureatul unui concurs acolo, momentul a coincis cu primirea vestii ca fratele meu mai mare a murit intr-un accident de motocicleta…
De atunci cand particip la concursuri sau sunt invitat sa cant undeva ma gandesc mereu la el si stiu ca de unde este, el vegheaza asupra mea si cred ca este mandru de mine.
I.S Emotiile sunt naturale insa eu cred ca sunteti o sursa de inspiratie pentru toti cei care cred ca nu pot reusi in domeniul pe care si l-au ales. Sunteti dovada vie ca atunci cand pui suflet si iti doresti ceva suficient de mult, iti poti indeplini visul indiferent de obstacolele pe care le poti intampina pe drumul spre succes. Totul este sa iti doresti suficient de mult sa ajungi undeva si sa alegi ceea ce intr-adevar te reprezinta, sa-ti gasesti vocatia.
Mi-a multumit timid, coplesit fiind de caldura cu care a fost intampinat de cei care au asistat la concertul de la Centrul Cultural al Republicii Ungare.
I.S. In final: care este compozitorul dumneavoastra preferat?
E.T. Intotdeauna este acel compozitor cu care ma ocup, se creaza o legatura in momentul in care interpretez muzica unui anumit compozitor. Atata timp cat repet muzica acelui compozitor sunt absorbit de lumea pe care a creat-o prin notele muzicale si in acel moment ma simt mai apropiat in mod particular de acel compozitor. De exemplu, in copilarie imi placea foarte mult Mozart. Acum imi plac foarte mult Chopin si Liszt… A! Da! Si sa nu uitam de Schumann deoarece si el a fost comemorat in acest an!
Concertul de la Ateneul Roman unde am interpretat compozitiile lui Liszt, a fost o aventura frumoasa si sper sa existe o continuare.